Înțelepciunea lui Isus Sirah 37

1Tot prietinul zice: eu am ținut prieteșugul cu el; dar este prietin numai cu numele prietin.

2Au nu rămâne până la moarte întristare, când soțul și prietin se întoarce la vrajbă?

3O rău gând! De unde te răsturnași să acoperi uscatul cu vicleșug?

4Soțul cu prietinul trăesc bine în veselie; iar în vremea necazului se face împrotivnic.

5Soțul cu prietinul împreună se ostenesc pentru pântece și înaintea răsboiului va luà pavăză.

6Să nu uiți pre prietin în sufletul tău și să nu’l uiți pre el întru averile tale.

7Tot sfetnicul își laudă sfatul; ci este care dă sfat pentru sine.

8Păzește’ți sufletul tău de sfetnic și cunoaște întâiu, care este lipsa lui, că el pentru sine va sfătuì.

9Ca nu cumvà să arunce sorți asupra ta și să zică ție: bună este calea ta și va stà împreajmă ca să vază ce se va întâmplà ție.

10Nu te sfătui cu cel ce te trece cu vederea, și de cel ce’ți pismuește soarta, ascunde’ți sfatul tău.

11Cu muierea despre împrotivă râvnitoarea sa, nici cu cel fricos despre răsboiu.

12Nici cu neguțătorul despre schimb, nici cu cel ce cumpără despre vânzare.

13Nici cu cel pismaș despre mulțămită, nici cu cel nemilostiv despre îndurare.

14Nici cu cel leneș despre tot lucru, nici cu sluga cea de casă despre săvârșire, nici cu sluga cea leneșe despre multa lucrare.

15Despre nimic nu te sfătuì cu aceștia; ci cu bărbatul cel cuvios fii adeseori, pe care îl vei cunoaște, că ține poruncile Domnului.

16Al căruia suflet este ca și sufletul tău, și de vei cădeà, îl va dureà împreună cu tine.

17Sfatul inimii ți’l întărește, că nu’ți este ție mai credincios altul decât aceia.

18Că sufletul omului se obișnuește uneori a vestì mai mult decât șapte privitori, cari șăd în loc înalt la priveliște.

19Și întru toate acestea te roagă celui prea Înalt, ca să îndrepteze întru adevăr calea ta.

20Începutul a tot lucrul este cuvântul, și înainte de toată fapta este sfatul.

21Urma mutării inimii este fața, în patru părți răsare: binele și răul, vieața și moartea și limba pururea stăpânește pre acestea.

22Este om înțelept, care pre mulți învață și sufletului său este fără de folos.

23Cel ce arată înțelepciune în cuvinte urâcioase, acesta se va lipsì de toată hrana.

24Că nu s’a dat lui dar dela Domnul; că de toată înțelepciunea este lipsit.

25Că este înțelept sufletului său, și rodurile înțelegerii lui în gură sunt crezute.

26Bărbatul înțelept învață pre poporul său, și rodurile înțelegerii lui sunt credincioase.

27Bărbatul înțelept umpleà-se-va de binecuvântare și’l vor fericì pre el toți cei ce’l vor vedeà.

28Vieața omului în numărul zilelor, și zilele lui Israil nenumărate.

29Cel înțelept întru poporul său va moștenì credința și numele lui în veac va fì viu.

30Fiule! În vieața ta ispitește’ți sufletul tău, și vezi ce este lui rău și nu’i dà lui.

31Că nu toate tuturor folosesc, și nu tot sufletul întru tot bine voește.

32Nu fii nesățios întru toată desfătăciunea și nu te aplecà la mâncări multe.

33Că în mâncările cele multe va fì durere, și nesațiul va venì până la îngrețoșare.

34Pentru nesațiu mulți au pierit; iar cel înfrânat își va înmulțì vieața.