Înțelepciunea lui Isus Sirah 14

1Fericit bărbatul, care n’a alunecat cu gura sa, și nu se rănește cu mâhniciunea păcatului.

2Fericit este, pre care nu’l vinovățește sufletul lui, și care n’a căzut dela nădejdea sa.

3Bărbatului ticăit nu sunt bune avuțiile, și omului pizmătareț pentru ce sunt avuții?

4Cel ce adună din sufletul său, altora adună, și cu bunătățile lui alții se vor desfătà.

5Cel ce este luiș rău, cui va fì bun? Și nu se va veselì cu averile sale.

6Nimic nu este mai rău, decât cel ce’și pismuește luiș; și aceasta este răsplătirea răutății lui.

7Și de face bine, din uitare face; iar mai pre urmă arată răutatea sa.

8Rău este cel ce pismuește cu ochiul, și cel ce’și întoarce fața, și cel ce trece cu vederea sufletele.

9Ochiul lacomului nu se satură cu o parte, și nedreptatea celui rău usucă sufletul.

10Ochiul rău își pismuește pentru pâine, și la masa sa va fì lipsit.

11Fiule! Cât vei puteà fă’ți bine ție și adu Domnului aduceri vrednice.

12Adu’ți aminte, că moartea nu zăbovește, și diata iadului nu s’a arătat ție.

13Mai ’nainte de ce vei murì, fă bine prietenului, și după cât poți întinde și dă lui.

14Să nu întârziezi în ziua cea bună, și partea poftei cei bune să nu te treacă.

15Au nu altuia vei lăsà trudele tale, și ostenelele tale să le împarță cu sorți?

16Dă și ià, și’ți sfintește sufletul tău; că în iad nu este a căutà desfătăciuni.

17Tot trupul ca o haină se învechește, că legătură din veac este cu moarte a murì.

18Ca frunzele cele ce înverzesc în copac des, unele cad, altele răsar.

19Așà este rodul trupului și al sângelui, unul moare și altul se naște.

20Tot lucrul ce se strică, se sfârșește, și cel ce’l face pre el se va duce cu el.

21Fericit bărbatul, care întru înțelepciune se va sfârșì, și care cu pricepere va vorbì.

22Cel ce socotește căile ei în inima sa, și cele ascunse ale ei le gândește.

23Cel ce aleargă după ea ca un iscoditor, și la căile ei privighează.

24Cel ce se uită pre ferestrile ei, și la ușile ei ascultă.

25Cel ce sălășluește aproape de casa ei, va împlântà țăruși în pereții ei, întinde-va cortul său după mâinile ei, și se va sălășluì întru odihna bunătăților.

26Pune-va pre fiii săi supt acoperemântul ei, și supt ramurile ei va petrece.

27Scăpà-va supt dânsa de fierbințeală, și întru mărirea ei se va odihnì.