Înțelepciunea lui Isus Sirah 11

1Înțelepciunea înalță capul celui smerit și’l face pre el să șază între cei mari.

2Să nu lauzi pre om pentru frumusețea lui și să nu te scârbești de om pentru chipul lui.

3Mică este între cele zburătoare albina și începutul dulceților este rodul ei.

4Cu îmbrăcămintea hainelor să nu te lauzi, nici în ziua mărirei să nu te trufești, că minunate sunt lucrurile Domnului și ascunse faptele lui între oameni.

5Mulți tirani au stătut pre pământ, iar cel de care nu se gândeà a purtat stema.

6Mulți puternici s’au necinstit foarte și cei măreți s’au dat în mâinele altora.

7Mai ’nainte de ce vei cercà, nu hulì, cunoaște întâiu și atunci dojenește.

8Mai ’nainte de ce nu vei auzì, nu răspunde; și în mijlocul cuvintelor să nu adaogi a vorbì.

9Pentru lucrul, care nu’ți este de treabă, nu te pricì, și în judecata păcătoșilor nu ședeà împreună.

10Fiule! Nu te cuprinde cu multe lucruri,

11Că de te vei cuprinde cu multe lucruri, nu vei fì fără de vină.

12Și de vei alergà, nu vei prinde, și de vei fugì, nu vei scăpà.

13Este om, care se ostenește și muncește și se sârguește și cu atâta mai mult se lipsește.

14Este om slab, fără de ajutor, lipsit de putere și împovărat de sărăcie.

15Și ochii Domnului au căutat spre el cu bine și l-au ridicat pre el din smerenia lui și au înălțat capul lui și s’au mirat de el mulți.

16Cele bune și cele rele, vieața și moartea, sărăcia și avuțiea dela Domnu sunt.

17Darul Domnului rămâne la cei bine credincioși, și bunăvoința lui în veac bine va sporì.

18Este om, care se îmbogățește din grija și păstrarea lui și aceasta este partea ostenelelor lui.

19Zicând: aflat-am odihnă și acum voiu mâncà din bunătățile mele.

20Și nu știe, că vremea trece și va murì și le va lăsà pre ele altora.

21Stăi în ce te-ai făgăduit tu și întru aceea îndeletnicește-te, petreci, și întru lucrul tău sporește.

22Nu te mirà de lucrările păcătosului, nădăjduește în Domnul și rămâi întru osteneala ta.

23Că lesne este înaintea Domnului degrab și fără de veste a îmbogățì pre cel sărac.

24Binecuvântarea Domnului este plata celui credincios, și într’un ceas degrab răsare binecuvântarea lui.

25Să nu zici: ce lipsă am eu? Și care de acum vor fi bunătățile mele?

26Să nu zici: destule am, pentru ce să mă mai necăjesc de acum?

27În ziua bunătăților este uitare răutăților și în ziua răutăților nu este pomenirea bunătăților.

28Că lesne este înaintea Domnului, în ziua sfârșitului să deà omului după căile lui.

29Răutatea ceasului face uitare desfătărilor și la sfârșitul omului se vor descoperì lucrurile lui.

30Mai’nainte de sfârșit pre nimeni să nu’l zici fericit, că în fiii săi se va cunoaște omul.

31Nu băgà pre tot omul în casa ta, că multe sunt meșteșugirile celui viclean.

32Potârniche vânătoare în coșniță, așà este inima trufașului, și ca iscoada privește căderea.

33Că cele bune le întoarce în rele și viclenește, și pentru cele bune te va hulì.

34Dintr’o scântee de foc se înmulțește jarul, și omul păcătos pândește sângele.

35Păzește-te de cel rău făcător, că rele meșteșugește, ca nu cumvà să te facă să fii pururea de batjocură.

36Lasă pre cel strein să lăcuiască la tine, și’ți va face turburări, și te va înstreinà pre tine dela ale tale.