Înțelepciunea lui Isus Sirah 23

1Doamne Părinte și Stăpânul vieții mele! Să nu mă părăsești în sfatul lor, și să nu mă lași să caz întru ei.

2Cine va pune preste cugetul meu bătăi? Și preste inima mea învățătura înțelepciunei? Că preste necunoștințele mele nu vor cruțà, și să nu se arate de față păcatele lor.

3Ca să nu crească neștiința mea, și păcatele mele să se înmulțească, și să caz înaintea vrăjmașilor, și să se bucure de mine vrăjmașul meu.

4Doamne Părinte și Dumnezeul vieții mele! Înălțarea ochilor nu’mi dà mie, și pofta o întoarce dela mine.

5Pofta pântecelui și a împreunării trupului să nu mă cuprinză pre mine, și sufletului celui fără de rușine să nu mă dai pre mine.

6Învățătura gurii auziți fiilor, care cine o va păzì, nu se va prinde cu buzele sale.

7Cu nebuniea sa se va prinde păcătosul; suduitorul și trufașul se vor smintì întru acelea.

8A jurà nu’ți învățà gura ta, și a numì pre cel sfânt, nu te obișnuì.

9Că precum sluga, care adesea ori se cercetează, multe bătăi ià; așà și cel ce jură și pururea numește pre cel sfânt, de păcat nu se va curățì.

10Bărbatul, care mult jură, se va umpleà de fărădelege, și nu se va depărtà dela casa lui biciul.

11De va greșì, păcatul lui asupra lui va fì, și măcar de va trece cu vederea, îndoit greșește.

12Și de a jurat îndeșert, nu se va îndreptà, că se va umpleà de rele casa lui.

13Este graiu tocmai îmbrăcat cu moartea; să nu se afle acesta întru moștenirea lui Iacov.

14Că dela cei binecredincioși toate acestea se vor depărtà, și în păcate nu se vor tăvălì.

15Cu vorba cea fără de cumpătare nu’ți obișnuì gura ta, că este întru aceea cuvântul păcatului.

16Adu’ți aminte de tatăl tău și de muma ta, când șezi în mijlocul celor mari.

17Ca nu cumvà să’și uite de tine Dumnezeu înaintea lor, și cu năravul tău te vei nebunì.

18Și ai vreà să nu te fì născut, și’ți vei blestemà ziua nașterii tale.

19Omul, care se obișnuește cu cuvinte de sudalmă, în toate zilele sale nu se va înțelepțì.

20Două feluri înmulțesc păcatele, și al treilea aduce urgie.

21Sufletul fierbinte este ca focul arzător, care nu se stinge până ce se potolește.

22Omul curvar în trupul cărnei sale, nu va încetà până nu va ațâțà foc.

23Omului curvar toată pâinea este dulce, nu va încetà până la sfârșit.

24Omul care pășește din patul său, zicând întru sufletul său: cine mă va vedeà?

25Întuneric este împrejurul meu, păreții mă acopere și nimeni nu mă vede, pentruce mă sfiesc?

26Păcatele mele nu le va pomenì cel prea înalt, dar ochii oamenilor frica lui;

27Și nu știe, că ochii Domnului de zece mii de ori sunt mai luminoși decât soarele, și privesc la toate căile oamenilor, și văd toate părțile cele ascunse.

28Mai ’nainte de ce s’a făcut, toate sunt cunoscute lui; așà și după ce s’a săvârșit.

29Acesta în ulițile cetății se va izbândì, și unde n’a gândit se va prinde.

30Așà și muierea care’și lasă bărbatul, și face moștenitor din streini.

31Că întâiu legea Domnului a călcat, a doua bărbatului său a greșit, a treia cu curvie a preacurvit, dela bărbat strein a făcut copii.

32Aceasta la adunare se va aduce, și pentru fiii ei cercetare va fì.

33Nu se vor lățì cu rădăcina fiii ei, și ramurile ei nu vor dà rod.

34Rămâneà-va întru blestem pomenirea ei, și ocara ei nu se va șterge.

35Și vor cunoaște cei rămași, că nimic nu este mai bun decât frica Domnului, și nimic nu este mai dulce decât a țineà poruncile Domnului.

36Mărire mare este a urmà pre Dumnezeu, că lungimea zilelor vei luà dela el.