Înțelepciunea lui Isus Sirah 38

1Cinstește pre doftor cu cinstea lui pentru trebuințe, că și pre el l-au făcut Domnul.

2Că dela cel prea Înalt este leacul, și dela împărat va luà dar.

3Știința doftorului înălțà-va capul lui, și înaintea celor mari va fì minunat.

4Domnul au zidit din pământ leacurile, și omul înțelept nu se va scârbì de ele.

5Au nu din lemn s’a îndulcit apa, ca să se cunoască puterea lui?

6Și el au dat oamenilor știință, ca să se mărească întru minunile lui.

7Cu acestea tămăduește și ridică durerea lui.

8Făcătorul de unsori cu acestea va face amestecare, și nu este sfârșit lucrurilor lui, și pace dela el este preste fața pământului.

9Fiule! În boala ta nu fii nebăgător de seamă; ci te roagă Domnului, și el te va tămăduì pre tine.

10Depărtează păcatul și îndreptează mâinile, și de tot păcatul curățește inima ta.

11Dă miros cu bună mireazmă și pomenire de făină de grâu, și unge jertfa ta ca și cum n’ar fì nimic.

12Și doftorului dă’i loc, că și pre el l-au făcut Domnul, și să nu se depărteze dela tine, că și de el ai trebuință.

13Că este vreme când și în mâinile lor este miros de bună mireazmă.

14Că și ei se vor rugà Domnului, ca să le deà lor odihnă și sănătate spre vieață.

15Cel ce păcătuește împrotiva Făcătorului său, cădeà-va în mâinile doftorului.

16Fiule! Pentru cel mort slobozi lacrămi, și ca și cum ai fì pătimit grele, începe plângere.

17Și după obiceiul lui acopere trupul lui, și nu trece cu vederea îngropăciunea lui.

18Amară plângere fă și fierbinte tânguire.

19Și te jelește după vrednicia lui, o zi sau două pentru clevetirea, și te mângâe de întristare.

20Că din întristare vine moarte, și întristarea inimii slăbește vîrtutea.

21Întru necaz rămâne împreună și întristarea; iar vieața săracului este după inimă.

22Nu dà întristăciunei inima ta, ci o depărtează pre ea, aducându’ți aminte de cele de pre urmă.

23Și nu uità, că nu este întoarcere, și acestuia nu vei folosì, și ție însuți vei face rău.

24Adu’ți aminte de judecata lui, că așà va fì și a ta; mie iert, și ție astăzi.

25Cu odihna mortului fă să înceteze pomenirea lui, și te mângâe despre el pentru ieșirea duhului lui.

26Înțelepciunea cărturarului pre încet se câștigă, și care puțin ià aminte la lucrul său se va înțelepțì.

27De ce înțelepciune se va umpleà cel ce ține plugul, și se fălește cu strămurarea boldului?

28Cel ce mână boii și se învăluește în lucrurile lor și vorba lui este de fiii taurilor.

29Inima lui va dà să întoarcă brazda, și priveghierea lui va fì despre hrana boilor.

30Așà este fiecare meșter de lemn, și mai marele meșterilor, care noaptea ca și ziua o petrece.

31Cel ce sapă săpături de pereți, gândul lui este cum să schimbe chipurile.

32Inima sa o va silì, ca să asemene zugrăveala și priveghierea lui, ca să săvârșască lucrul.

33Așà meșterul de fier șezând lângă năcovalnă se deprinde cu greutatea fierului.

34Aburul focului va învârtoșà carnea lui, și cu înfierbântarea căminului se va luptà.

35Sunetul ciocanului va înnoi urechia lui, și ochii lui la asemănarea uneltei.

36Inima sa o va pune spre săvârșirea lucrurilor, și priveghierea lui este ca să împodobească după ce’l săvârșește.

37Așà olarul șezând la lucrul său, și învârtind cu picioarele sale roata,

38Pururea are grije de lucrul său, ca lucrarea lui să fie multă.

39Cu mâinile sale va închipuì lutul, și înaintea picioarelor va îndupleca vîrtutea sa.

40Inima sa o va dà ca să săvârșască netezirea și priveghierea lui, ca să curețe căminul.

41Toți aceștia întru mâinile lor nădăjduesc, și fiecare întru meșteșugul său este înțelegător.

42Fără de aceștia nu se zidește cetatea, nici vor lăcuì, nici vor umblà.

43Și la adunare nu vor trece mai sus; și așezământul judecății nu’l vor socotì, nici vor arătà dreptateà și judecata.

44Și în pilde nu se vor aflà.

45Ci zidirea veacului vor întărì, și pofta lor este lucrarea meșteșugului.

46Afară de cel ce’și dă sufletul său, și cugetă în legea celui prea Înalt.