Înțelepciunea lui Isus Sirah 24

1Înțelepciunea va lăudà sufletul său, și în mijlocul poporului se va mărì.

2Întru adunarea celui prea înalt va deschide gura sa, și înaintea puterii lui se va lăudà.

3Eu din gura celui prea înalt am ieșit, și ca negura am acoperit pământul.

4Eu întru cele înalte m’am sălășluit, și scaunul meu este în stâlp de nor.

5Încunjurarea cerului am încunjurat singură, și în fundul adâncurilor am umblat.

6În valurile mării și în tot pământul, și în tot poporul și neamul am câștigat.

7După toate acestea am cercat odihnă, într’a cui moștenire aș sălășluì.

8Atunci mi-au poruncit mie Făcătorul tuturor, și cel ce m’au făcut pre mine, au așezat lăcașul meu,

9Și au zis: întru Iacov lăcuește, și întru Israil moștenește.

10Mai ’nainte de veac dintru început m’au zidit pre mine, și până în veac nu mă voiu sfârșì.

11În lăcașul cel sfânt înaintea lui am slujit, și așà în Sion m’am întărit.

12În cetatea cea iubită așijderea m’au odihnit, și în Ierusalim puterea mea.

13Și m’am înrădăcinat în popor mărit în partea Domnului a moștenirei lui.

14Ca un chedru în Livan m’am înălțat, și ca un chiparos în munții Ermonului,

15Ca un finic în țărmuri m’am înălțat, și ca săditurile trandafirului în Ierihon.

16Ca un maslin frumos în câmp, și m’am înălțat ca un paltin.

17Ca scorțișoara și aspalatul mirosurilor am dat miros, și ca smirna cea aleasă am slobozit bun miros.

18Ca halvanul și ca onixul, și ca stactiea și ca aburul Livanului în cort.

19Eu ca un terevint am întins ramurile mele, și ramurile mele sunt ramurile mărirei și ale darului.

20Eu ca o viță am odrăslit dar, și florile mele sunt rodul mărirei și al avuției.

21Apropiați-vă către mine cei ce mă poftiți pre mine, și vă săturați din rodurile mele.

22Că pomenirea mea este mai dulce decât mierea, și moștenirea mea decât fagurul mierii.

23Cei ce mă mănâncă pre mine, iar vor flămânzì; și cei ce mă beau pre mine, iar vor însetoșà.

24Cel ce mă ascultă pre mine, nu se va rușinà, și cei ce lucrează întru mine, nu vor păcătuì.

25Toate acestea sunt cartea legăturii Dumnezeului celui prea înalt, legea, care o a poruncit Moisì moștenire adunărilor lui Iacov.

26Cel ce umple ca Fisonul înțelepciunea, și ca Tigrul în zilele tinerilor.

27Cel ce umple ca Eufratul înțelegerea, și ca Iordanul în zilele secerii.

28Cel ce arată ca lumina învățătura, ca Ghionul în zilele culesului.

29Cel dintâiu nu o a cunoscut desăvârșit; așijderea și cel de pre urmă nu o va străbate pre ea.

30Decât marea s’a înmulțit cugetul ei, și sfatul ei decât adâncul cel mare.

31Și eu ca o albie de rîu și ca un șipot de apă am ieșit în Raiu.

32Zis-am: adăpà-voiu grădina mea și voiu îmbăià sădirea mea.

33Iată s’a făcut mie din albie rîu, și din rîul meu s’a făcut mare.

34Că învățătura ca zorile o luminez, și o arăt pre ea până departe.

35Și ca prorociea voiu turnà învățătura, și o voiu lăsà pre ea în neamurile veacurilor.

36Vedeți că nu pentru mine numai m’am ostenit, ci pentru toți cei ce o caută pre ea.