Înțelepciunea lui Isus Sirah 34

1Deșarte nădejdi și mincinoase sunt omului celui neînțelegător, și visurile fac pre cei neînțelepți să sboare.

2Ca și cel ce se prinde de umbră și aleargă după vânt; așà este și cel ce crede visurilor.

3Aceasta asemenea acestuia, vederea visurilor asemănarea feții înaintea feții.

4Dela cel necurat, ce se va curățì? Și dela minciună, ce se va adeverì?

5Vrăjile și descântaturile și visurile, deșarte sunt, precum și aceea ce este gata a naște i se nălucește inima.

6De nu vor fi trimise dela cel prea înalt, ca să te cerceteze, să nu dai inima ta spre ele.

7Că pre mulți i-au înșelat visurile și au căzut cei ce au nădăjduit într’însele.

8Fără de minciună se va săvârșì legea, și înțelepciunea este săvârșire gurii cei credincioase.

9Omul învățat multe a cunoscut și cel ce multe știe, înțelepțește va grăì.

10Cel ce nu s’a ispitit, puține știe, iar cel ce a nemernicit, a înmulțit înțelepciunea.

11Multe am văzut întru nemerniciea mea și mai mult decât cuvintele mele este înțelegerea mea.

12De multe ori până la moarte am avut primejdie și m’am mântuit prin acestea.

13Duhul celor ce se tem de Domnul, va fi viu, pentru că nădejdea lor este spre cel ce’i mântuește pre ei.

14Cel ce se teme de Domnul, nu se va înfricoșà și nu se va speriea, că el este nădejdea lui.

15Fericit este sufletul celui ce se teme de Domnul.

16Și în cine razimă și cine este întărirea lui?

17Ochii Domnului preste cei ce’l iubesc pre el, scuteală puternică și întărire vârtoasă.

18Acoperemânt de căldură și acoperemânt de către amiază zi, pază de către împiedecare și ajutor de către cădere.

19Cel ce înalță sufletul și luminează ochii, dând vindecare, vieață și binecuvântare.

20Cel ce jertfește din nedrept, prinos hulit este lui și nu sunt spre bună vrere huliturile celor fără de lege.

21Nu bine voește cel prea Înalt în darurile necredincioșilor; nici înmulțirea jertfelor curățește păcatele.

22Cel ce aduce jertfă din averea săracilor, junghie pre fiu înaintea tatălui său.

23Pâinea celor lipsiți este viața săracilor, și cel ce o ià pre aceasta, omul sângiurilor este.

24Cel ce ià hrana cea de lipsă, este ca cel ce omoară pre aproapele său, și cel ce oprește simbria slugii, ca cel ce varsă sânge.

25Când unul zidește și altul strică, ce folos fac, fără numai se ostenesc.

26Când unul se roagă și altul blesteamă, al cui glas va auzì Stăpânitorul?

27Cel ce se spală dela mort și iarăși se atinge de el, ce i-a folosit lui spălarea sa?

28Așà omul cel ce postește întru păcatele sale și iarăși merge și face aceleași.

29Rugăciunea lui, cine o va ascultà? Și ce a folosit smerindu-se pre sine?