Biblia › Înțelepciunea lui Isus Sirah › 46
BOR 1914 · Capitolul 46 / 51
Înțelepciunea lui Isus Sirah 46
1Tare în războaie Isus Navì, și următor lui Moisì în prorocii.
2Care a fost după numele său mare spre mântuirea aleșilor lui, biruind pre vrășmașii cari se sculau asupră-le, ca să moștenească pre Israil.
3Cât de mărit s’a făcut ridicând mâinile sale, și întinzând sabie asupra cetăților!
4Cine mai ’nainte de el a fost așà? Că răsboaele Domnului el le-a povățuit.
5Au nu prin mâna lui s’a înturnat soarele, și o zi s’a făcut ca două?
6Chemat-a pre cel prea Înalt puternic, necăjindu’l pre el vrăjmașii cei de prin prejur.
7Și l-au auzit pre el Domnul cel mare cu pietre de grindină ale puterei cei tari.
8Rupt-a răsboiu asupra neamului, și când s’a pogorît a pierdut pre cei protivnici.
9Ca să cunoască neamurile urmarea lor, că înaintea Domnului este răsboiul lui, că a urmat după cel Puternic.
10Și în zilele lui Moisì a făcut milă el, și Halev fiul lui Iefoni a stà împrotiva vrăjmașului, a oprì pre popor dela păcat și a potolì răpștirea răutății.
11Și ei doi fiind s’au mântuit din șase sute de mii de pedestrași, ca să’i bage întru moștenire în pământul din care curge lapte și miere.
12Și au dat Domnul lui Halev tărie, și până la bătrânețe a rămas la el, să se suie el în locul cel înalt al pământului; și sămânța lui a ținut moștenire.
13Ca să vază toți fiii lui Israil, că bine este a ascultà de Domnul.
14Și judecătorii toți pre numele său, a cărora inimă n’a curvit, și cari nu s’au întors dela Domnul, fie pomenirea lor întru binecuvântare.
15Oasele lor să odrăslească din locul său, și numele lor să se înnoiască întru fiii lor cei măriți.
16Iubit de Domnul său a fost Samuil prorocul Domnului, așezat-a întru împărăție și a uns domn preste neamul său.
17Cu legea Domnului a judecat adunarea, și au cercetat Domnul pre Iacov.
18Întru credința sa s’a adeverit proroc, și s’a cunoscut întru credința sa credincios vedeniei.
19Și a chemat pre Domnul cel puternic, când a bătut pre vrăjmașii săi de primprejur prin aducerea de miel sugar.
20Și au tunat din cer Domnul, și cu sunet mare auzit au făcut glasul său.
21Și au înfrânt pre povățuitorii Tirienilor și pre toți boierii Filistimului.
22Și mai ’nainte de vremea adormirei veacului, a mărturisit înaintea Domnului și a unsului lui: bani, și până la încălțăminte dela tot trupul n’a luat, și nu l-a învinovățit pre el nici un om.
23Și după ce a adormit, a prorocit, și a arătat împăratului sfârșitul lui, a înălțat glasul său din pământ întru prorocie, ca să piarză fărădelegea poporului.
Biblia 1914 (Ediția Sfântului Sinod) (BOR 1914, 1914) · limba și ortografia ediției din 1914 · Domeniu public · archive.org