Înțelepciunea lui Isus Sirah 43

1Mărimea înălțimei, tăriea curățeniei, forma cerului întru vederea mărirei.

2Soarele în ivire vestind în ieșire, vas minunat făptura celui prea Înalt.

3Când este la amiazăzi usucă pământul, și înaintea arșiței lui, cine va stà?

4Căminul suflând în lucrurile arsurii, de trei ori mai tare este soarele arzând munții.

5Suflând abur de foc și strălucind rază, întunecă ochii.

6Mare este Domnul cel ce l-au făcut pre el, și cu porunca lui grăbește mergerea.

7Și luna o au făcut, ca în vremea sa să fie arătare vremilor și semn veacului.

8Din lună este semnul sărbătorii, lumină, care scade până la sfârșit.

9Luna după numele ei este, minunate schimbări face crescând.

10Vas taberilor întru înălțime, întru tăriea cerului strălucind.

11Frumusețea cerului este mărirea stelelor, podoabă luminând întru cele înalte Domnul.

12În cuvintele celui sfânt vor stà la judecată, nici vor scădeà în stările sale.

13Vezi curcubeul, și binecuvintează pre cel ce l-au făcut pre el; că foarte frumos este în strălucirea sa.

14Încunjurat-au cerul împrejur cu mărire, mâinile celui prea Înalt l-au întins pre el.

15Cu porunca lui a grăbit zăpada, și grăbește fulgerile după judecata sa.

16Pentru aceea se deschid vistieriile, și norii zboară ca pasările.

17Cu slava sa întărește norii și sfărâmă pietrile grindenei.

18Și de căutarea lui se vor cutremurà munții.

19Cu voea lui suflă austrul; glasul tunetului lui a făcut ca să mugească pământul.

20Și viforul miezului nopții și volbura vântului,

21Presară zăpada ca pasările ce zboară, și ca și cum poposește lăcusta este pogorîrea ei.

22De frumusețea albimei ei se va mirà ochiul, și de ploaea ei se va spăimântà inima.

23Și bruma ca sarea o varsă pre pământ, care dacă înghiațà, se face ca vârfurile de țepuși.

24Vânt rece va suflà dela miazănoapte, și va înghețà apa toată, adunarea apei va acoperì, și se va îmbrăcà ca și cu o platoșă apa.

25Mâncà-va munții, și va arde pustiul, și va stinge verdeața ca focul.

26Lecuire repede a tuturor acestora va fì negura, roua întâmpinând va stâmpărà de zăduf.

27Că cuvântul său a făcut să înceteze adâncul, și a sădit într’însul ostroave.

28Cei ce umblă pre mare, povestesc primejdiile ei, și cu auzirile urechilor noastre ne mirăm.

29Și acolo sunt lucruri prea mărite și minunate, felurimea a tot dobitocul, făptura chiților.

30Printr’însul este sporul săvârșitului lui, și în cuvântul lui s’au așezat toate.

31Multe vom grăì, și nu vom ajunge, și sfârșitul cuvintelor el este întru toate.

32Mărind, ce vom puteà? Că el este cel mare decât toate lucrurile sale.

33Groaznic este Domnul, și mare foarte, și minunată este puterea lui.

34Slăvind pre Domnul, înălțați’l cât veți puteà, pentrucă va prisosì încă.

35Și înălțându’l pre el, întăriți-vă și nu vă osteniți, pentrucă nu veți ajunge.

36Cine l-a văzut pre el, și va povestì? Și cine’l mărește pre el, precum este?

37Multe ascunse sunt mai mari decât acestea; că puține am văzut din lucrurile lui.

38Că toate le-au făcut Domnul, și celor cuvioși le-au dat înțelepciune.