Înțelepciunea lui Isus Sirah 22

1Pietrei celei întinate s’a asemănat leneșul; și toți vor șuerà da batjocura lui.

2Asemenea băligii cei din gunoiu este leneșul; tot cel ce o va ridicà, își va scuturà mâna.

3Rușine tatălui este fiul neînvățat; iar fata spre scădere s’a născut.

4Fata înțeleaptă moștenì-va pre bărbatul său; iar cea fără de rușine este de întristare celui ce o a născut.

5Pre tată și pre bărbat rușinează cea îndrăzneață, și dela amândoi va fi necinstită.

6Muzica în jale este poveste fără de vreme; bătăile și certarea în toată vremea sunt înțelepciune.

7Cel ce învață pre cel nebun, este ca și cel ce lipește hârbul și deșteaptă din somn greu pre cel ce doarme.

8Ca și cum ar povestì celui ce dormitează, așà este cel ce povestește celui nebun, și la sfârșit va zice, ce este?

9Pentru mort plânge, că i-a lipsit lumina, și pentru cel nebun plânge, că i-a lipsit înțelegerea.

10Mai cu dulceață plânge pre mort, pentru că s’a odihnit; iar vieața nebunului mai rea este decât moartea.

11Plânsul pentru mort să fie șapte zile; iar pentru cel nebun și necredincios, în toate zilele vieții lui.

12Cu cel nebun nu înmulțì vorba, și la cel neînțelegător nu merge.

13Ferește-te de el, ca să nu aibi necaz și să nu te spurci întru scuturarea lui.

14Ferește-te de el și vei aflà odihnă, și nu te lenevì întru nebunia lui.

15Ce este mai greu decât plumbul, și ce alt este numele lui fără numai, nebun?

16Mai lesne este a purtà nisip, sare și fier, decât a lăcuì cu omul neînțelegător.

17Închietura de lemn legată în zidul casii, nu se va risipì de cutremur; așà inima cea întărită cu cugetul sfatului în vreme, nu se va teme.

18Inima cea așezată pre cugetul înțelegerii, este ca podoaba nisipoasă a păretelui neted.

19Parii sus puși nu pot stà împrotiva vântului; așà inima fricoasă în cugetul nebunului, înaintea a ori ce frică nu va stà.

20Cel ce împunge ochiul, va scoate lacrămi, și cel ce împunge inima, face simțire.

21Cel ce aruncă piatră asupra celor zburătoare, le gonește pre ele, și cel ce ocărăște pre prietin, strică prietenia.

22Asupra prietinului de vei scoate și sabiea, să nu te desnădăjduești, că este întoarcere.

23Asupra prietinului de vei deschide gura, să nu te sfiești, pentrucă este împăcăciune.

24Afară de batjocură și de trufie și de descoperirea tainei, și de rana vicleană, pentru acestea va fugì tot prietinul.

25Să aibi credință către aproapele tău întru sărăcia lui, ca împreună cu el să te saturi de bunătățile lui.

26În vremea nevoii lui rămâi la el, ca întru moștenirea lui, împreună să moștenești.

27Înaintea focului abur de cuptor și fum; așà sunt înaintea sângiurilor sudălmi.

28Pre prietin a-l acoperì nu mă voiu rușinà, și de către fața lui nu mă voiu ascunde.

29Măcar și rele de mi s’ar întâmplà pentru el, ori cine va auzì, se va ferì de el.

30Cine va dà pază gurii mele, și preste buzele mele pecetie de înțelepciune, să nu caz pentru ea, și să nu mă piarză limba mea.