Biblia › Planuri de citire › Genurile Bibliei

1. Ziua 1

   Narațiune

   Rut 1:1–18

   Cea mai mare parte a Bibliei este narațiune, iar povestirile ebraice sunt spuse pe scurt. Naratorul descrie rar chipuri, încăperi sau sentimente și rareori comentează; oamenii arată cine sunt prin ce spun și ce fac. Cartea Rut începe ca multe povestiri, cu un timp și un loc: „în zilele întru care cârmuiau judecătorii”, o foamete, o familie din Betleem care pleacă să locuiască în Moab. În cinci versete mor trei bărbați. Apoi dialogul poartă povestirea: Noemi își îndeamnă iar și iar nurorile să se întoarcă, Orfa pleacă, Rut rămâne. Cuvintele-cheie se repetă ca să arate ce contează, aici „a se întoarce” și „înapoi”. Citiți încet și observați cine vorbește, cine răspunde și cine tace.

2. Ziua 2

   Lege

   Eș 21:28–36

   Legile Pentateuhului au două forme principale. Unele sunt porunci scurte, precum cele Zece Porunci: să faci, să nu faci. Altele sunt cazuri: dacă se întâmplă aceasta, atunci se face așa. Eșirea 21 este plină de cazuri — aici un taur care împunge un om, o groapă lăsată deschisă, un taur care ucide alt taur —, fiecare cu variantele lui: avea taurul obiceiul să împungă, fusese avertizat stăpânul lui? Legi de același fel s-au păstrat de la vecinii lui Israel: Codul lui Hammurabi, rege al Babilonului în secolul al XVIII-lea î.Hr., hotărăște și el în cazul unui taur care împunge. După o părere răspândită, asemenea culegeri nu încercau să cuprindă fiecare caz, ci dădeau exemple de la care judecătorii porneau în raționamentele lor. Tora își așază legile în povestirea despre Israel la Sinai.

3. Ziua 3

   Genealogii și liste

   Fac 11:10–26

   Listele sunt un gen aparte în Biblie: genealogii, recensăminte, liste de regi, de cetăți, de daruri și de constructori. Facerea 11:10–26 merge de la Sem la Avram după un tipar fix: după ce a trăit atâția ani, a născut un fiu; apoi a mai trăit atâția ani și a avut și alți fii și fiice. Pentru că tiparul se repetă, cititorul vede unde se rupe: Tara are trei fii, și începe povestea lui Avram. Cartea Facerii este construită pe titluri ca cel din versetul 10, „acestea sunt nașterile”, în ebraică toledoth, care deschid deopotrivă liste și povestiri. Vechile liste de regi ale Mesopotamiei, precum Lista regilor sumerieni, dau și ele domnii foarte lungi celor mai vechi conducători. Într-o listă, căutați tiparul și locul unde se schimbă.

4. Ziua 4

   Psalm

   Ps 120:1–8

   Poezia ebraică nu are rimă și nici metru fix în sensul nostru. Semnul ei este paralelismul: un vers e urmat de altul care îl repetă, îl dezvoltă sau i se opune. Termenul a fost creat de învățatul englez Robert Lowth în 1753. Psalmul 120 urcă precum o scară: versetul 3 se încheie cu „nici să dormiteze cel ce te păzește”, iar versetul 4 reia cuvintele și merge cu un pas mai departe: „nu va dormità, nici va adormì cel ce păzește pre Israil”. Versurile sunt scurte și pline de imagini: munții, umbra de-a dreapta, soarele ziua și luna noaptea. Mulți psalmi au un titlu; acesta este „Cântarea treptelor”, ca Psalmii 119–133 — după o părere, cântați de pelerinii care urcau la Ierusalim la sărbători, după alta, numiți după treptele templului. Psalmii erau cântați: citiți-i cu glas tare.

5. Ziua 5

   Înțelepciune

   Pild 10:1–13

   Cărțile de înțelepciune — Pildele, Iov, Ecclesiastul și, în unele Biblii, Înțelepciunea lui Solomon și Înțelepciunea lui Sirah — vorbesc despre cum merge viața: muncă și lene, cuvinte, bani, prieteni și familie. De la capitolul 10, Pildele sunt o culegere de zicători separate, a câte două versuri, iar în aceste capitole cele mai multe sunt contraste: fiul înțelept și fiul nebun, mâinile harnice și cele leneșe. Zicătorile așezate una lângă alta nu alcătuiesc neapărat un singur raționament; fiecare poate fi cântărită singură, iar două pot chiar trage în direcții opuse, ca Pildele 26:4–5 despre cum să-i răspunzi nebunului. Și vecinii lui Israel aveau scrieri de înțelepciune: o lucrare egipteană, Învățătura lui Amenemope, este apropiată de Pildele 22:17–24:22, iar cercetătorii discută cum sunt legate cele două. Luați câteva zicători o dată.

6. Ziua 6

   Profeție

   Amos 1:1–8

   Profeții au vorbit mai ales înainte ca ceva să fie scris; cuvintele lor au fost adunate în cărți, adesea sub un titlu care spune cine era profetul și când a vorbit. Amos 1:1 numește un păstor din Tecoa, pe regii lui Iuda și ai lui Israel din secolul al VIII-lea î.Hr. și vremea: „mai nainte de cutremur cu doi ani”. Mare parte din profeție este poezie, în unități scurte numite oracole. Multe încep cu formula solului, „Acestea zice Domnul”, așa cum un trimis începea mesajul unui rege. Aici un singur tipar străbate un șir de oracole: „asupra celor trei păgânătăți… și asupra celor patru” — Damascul, Gaza și mai departe, până în capitolul 2: Tirul, Edomul, Amonul și Moabul, apoi Iuda și Israel. Mai mult decât orice ajută cunoașterea istoriei din vremea profetului.

7. Ziua 7

   Evanghelie

   Marc 1:1–15

   Evangheliile povestesc viața, învățătura, moartea și învierea lui Iisus. Mulți cercetători le compară cu biografiile antice, în greacă bioi, care și ele alegeau episoade și cuvinte ca să arate cine a fost un om, în loc să povestească o viață întreagă an de an; alții subliniază prin ce se deosebesc Evangheliile de ele. Evanghelia după Marcu, după părerea multor cercetători cea mai veche, se deschide cu un rând-titlu și trece direct la Ioan Botezătorul, fără povestea nașterii. Ritmul ei este alert: cuvântul grecesc euthys, „îndată”, apare de vreo 40 de ori. Matei, Marcu și Luca au multe episoade comune, adesea în cuvinte asemănătoare, și se numesc Evanghelii sinoptice, de la grecescul „văzute împreună”; Ioan spune povestea în felul său. Citiți o Evanghelie de la un capăt la altul, ca pe o singură carte.

8. Ziua 8

   Pildă

   Luc 15:11–32

   Pilda (în greacă parabolē, în ebraică mashal) este o povestire scurtă sau o comparație luată din viața de zi cu zi: semănatul, pescuitul, oile, monedele, un ospăț de nuntă. Primele trei Evanghelii cuprind câteva zeci de pilde ale lui Iisus; Evanghelia după Ioan folosește alte figuri de stil. Învățătorii evrei din secolele de mai târziu spuneau și ei pilde, adesea începând cu: „Cu ce se poate asemăna aceasta?” Luca 15 pune trei una lângă alta: oaia pierdută, moneda pierdută și fiul pierdut, fiecare cu o regăsire și o sărbătoare. A treia este construită din două jumătăți, fiul cel mai tânăr și cel mai mare, iar sfârșitul ei rămâne deschis: cititorului nu i se spune dacă fratele cel mare intră. Fiți atenți la amănuntele pe care le-ar fi observat un prim ascultător — tatăl care aleargă, inelul, vițelul cel hrănit — și la surpriză.

9. Ziua 9

   Epistolă

   Filim 1:1–25

   Douăzeci și una dintre cărțile Noului Testament sunt epistole. Scrisorile vremii, multe găsite pe papirus în Egipt, urmează un singur tipar: expeditor, destinatar, salut, adesea o mulțumire sau o urare de sănătate, apoi corpul scrisorii și saluturile de la sfârșit. Epistola lui Pavel către Filimon, cea mai scurtă dintre epistolele sale, are toate părțile: Pavel și Timotei către Filimon și biserica din casa lui; harul și pacea („dar vouă și pace” în Biblia 1914) în locul salutului grecesc obișnuit, chairein; mulțumirea; rugămintea pentru Onisim; saluturi de la tovarășii lui Pavel. Pavel dicta unui scrib (Romani 16:22) și uneori scria un rând cu mâna lui (versetul 19). Epistolele erau citite cu glas tare bisericii adunate (Colaseni 4:16). Fiecare a fost scrisă pentru o anumită situație, pe care cititorul o reconstituie din epistola însăși: citiți-o dintr-o dată.

10. Ziua 10

    Viziune apocaliptică

    Apoc 1:9–20

    Apocalipsa își ia numele de la primul ei cuvânt în greacă, apokalypsis, „dezvăluire”. Scrierile apocaliptice — în Biblie, părți din Daniel și Zaharia și cartea Apocalipsei; în afara ei, scrieri iudaice precum 1 Enoh, scrise cam din secolul al III-lea î.Hr. până în secolul I d.Hr. — povestesc viziuni: unui văzător i se arată cerul sau vremurile ce vor veni, adesea cu o călăuză care explică. Limbajul lor este simbolic: numere, culori, fiare, stele. Aici Ioan, în Patmos, vede pe cineva „asemenea Fiului Omului” în mijlocul celor șapte sfeșnice, iar textul însuși explică două dintre imagini: stelele sunt îngerii celor șapte biserici, sfeșnicele sunt bisericile. Multe imagini vin de la profeții Vechiului Testament. Amănuntele sunt înțelese în feluri diferite; citiți mai întâi cartea întreagă.

În aplicație, planul ține minte unde ai rămas, marchează zilele citite și îți amintește în fiecare zi. Biblia 1914 (Ediția Sfântului Sinod).

• Citire cu comentariuZile: 90
• Cronologie și hartăZile: 60
• Cuvintele originaluluiZile: 30