Isaia 36

1Și a fost în anul al patrusprezecelea al împărăției lui Ezechia, suitu-s’a Senahirim împăratul Asirienilor asupra cetăților celor tari ale Iudeei și le-a luat.

2Și a trimis împăratul Asirienilor pre Rapsachi din Laxis în Ierusalim la împăratul Ezechia cu putere multă, și a stătut la ducerea apei lacului celui din sus în calea țarinei nălbitorului.

3Și a ieșit la el Eliachim al lui Helchie dregătorul casei, Somna scriitorul, și Ioah al lui Asaf hronograful.

4Și le-a zis lor Rapsachi: spuneți lui Ezechia: acestea zice împăratul cel mare, împăratul Asirienilor.

5În ce nădăjduești? Au doară cu sfatul, sau cu cuvintele buzelor se face răsboiul? Și acum întru cine nădăjduești, de nu asculți de mine?

6Iată nădăjduești în toiagul de trestie cel frânt, în Eghipet, pre carele de se va rezemà omul, va intrà prin mâna lui și o va găurì; așà este Faraon împăratul Eghipetului, și toți cei ce nădăjduesc într’însul.

7Iar de ziceți: întru Domnul Dumnezeul nostru nădăjduim, au nu acela este, căruia a luat Ezechia cele înalte ale lui și jertfelnicile lui? Și a zis Iudei și Ierusalimului: înaintea jertfelnicului acestuia să vă închinați.

8Acum alipiți-vă de Domnul meu împăratul Asirienilor și voiu dà vouă două mii de cai, de veți puteà să dați călăreți pre ei.

9Și cum veți puteà să vă arătați înaintea feței biruitorilor locurilor? Robi sunt cei ce nădăjduesc în Eghipteni și în cal și în călăreț.

10Și acum au fără de Domnul ne-am suit asupra țărei aceștia, ca să o batem pre ea? Domnul au zis către mine: sue-te asupra pământului acestuia, și’l strică pre el.

11Și a zis Eliachim și Somna scriitorul și Ioah către Rapsachi: grăește slugilor tale Sirienește, că înțelegem noi, și nu ne grăì nouă Jidovește, și pentru ce grăiești de aud oamenii cei de pre zid?

12Iar Rapsachi a zis către ei: au doar la Domnul vostru, sau la voi m’a trimis pre mine Domnul meu, să grăiesc cuvintele acestea? Au nu la oamenii cei ce șed pre zid, ca să mănânce balegă și să beà pișat împreună cu voi?

13Și a stătut Rapsachi, și a strigat cu glas mare Jidovește, și a zis: auziți cuvintele împăratului celui mare, ale împăratului Asirienilor.

14Acestea zice împăratul: să nu vă înșale pre voi Ezechia cu cuvinte, nu va puteà să vă mântuiască pre voi.

15Și să nu zică vouă Ezechia, că vă va mântuì pre voi Dumnezeu, și nu se va dà cetatea aceasta în mâinile împăratului Asirienilor.

16Să nu ascultați de Ezechia, acestea zice împăratul Asirienilor: de vreți să fiți fericiți, ieșiți la mine și mâncați fiecare viea sa și smochinii săi, și beți apă din fântânile voastre.

17Până ce voiu venì și vă voiu mutà pre voi în pământ, care este ca și pământul vostru, pământ de grîu și de vin, și de pâine și de vii.

18Să nu vă înșele pre voi Ezechia, zicând: Dumnezeu vă va izbăvì pre voi, au doar a izbăvit vre unul din dumnezeii neamurilor țara sa din mâna împăratului Asirienilor?

19Unde este Dumnezeul lui Emat? Și al lui Arfat? Și unde este Dumnezeul cetăței Sepfarimului? Au putut-a mântuì Samaria din mâna mea?

20Cine din dumnezeii tuturor neamurilor acestora au mântuit pământul său din mâna mea? Cum va mântuì Dumnezeu Ierusalimul din mâna mea?

21Și au tăcut, și nimeni nu i-au răspuns lui cuvânt, că a fost poruncit împăratul, ca nimic să nu’i răspunză.

22Și a intrat Eliachim al lui Helchie dregătorul casei, și Somna scriitorul oștirii, și Ioah al lui Asaf hronograful la Ezechia, cu hainele rupte și spuseră lui cuvintele lui Rapsachi.