BOR 1914 · Capitolul 26 / 66
Isaia 26
1În ziua aceea cântà-voiu cântarea aceasta în pământul Iudei, zicând: iată cetate tare și mântuire va pune nouă zidul și împrejurul zidului.
2Deschideți porțile să intre poporul, cel ce păzește dreptatea și cel ce păzește adevărul.
3Cel ce apără adevărul și păzește pacea, că spre tine Doamne am nădăjduit până în veac.
4Dumnezeule cel mare, cel veșnic,
5Cel ce smerind ai pogorît pre cei ce lăcuesc întru cele înalte, cetăți tari vei stricà și le vei surpà până la fața pământului.
6Și le vor călcà pre ele picioarele celor blânzi și pașii celor smeriți.
7Calea celor bine credincioși netedă s’a făcut și gata este calea celor bine credincioși.
8Căci calea Domnului este judecata, nădăjduit-am întru numele tău, și întru pomenirea, de care dorește sufletul nostru.
9De noapte mânecă duhul meu către tine Dumnezeule, pentrucă lumină sunt poruncile tale pre pământ, dreptate vă învățați, cei ce lăcuiți pre pământ.
10Că a încetat cel necurat, tot cel ce nu va învățà dreptate pre pământ, adevăr nu va face, ridice-se cel necurat, ca să nu vază slava Domnului.
11Doamne, înalt este brațul tău, și n’a știut, iar cunoscând se vor rușinà, pismuire va luà pre poporul cel neînvățat, și acum focul pre cei protivnici îi va mâncà.
12Doamne Dumnezeul nostru, pace dă nouă, că toate ne-ai dat nouă.
13Doamne Dumnezeul nostru, moștenește-ne pre noi; Doamne pre altul afară de tine nu știm, numele tău numim.
14Iar morții vieață nu vor vedeà, nici doftorii nu vor învieà, pentru aceasta le-ai adus asupră și ai pierdut, și ai ridicat toată partea bărbătească a lor.
15Adaoge lor rele Doamne, adaoge rele celor măriți ai pământului.
16Doamne, întru necaz ne-am adus aminte de tine, întru necaz mic pedepsirea ta este nouă.
17Și precum ceea ce se chinuește când se apropie să nască, și strigă întru durerea sa, așà ne-am făcut celui iubit al tău.
18Pentru frica ta Doamne, în pântece am luat, și am chinuit și am născut duhul mântuirei tale, care am făcut pre pământ, nu vom cădeà; ci vor cădeà cei ce lăcuesc pre pământ.
19Învieà-vor morții și se vor sculà cei din mormânturi și se vor veselì cei de pre pământ, că roua cea dela tine vindecare lor este, și pământul necredincioșilor va cădeà.
20Mergi poporul meu, intră în cămara ta, închide ușa ta, ascunde-te puțin cât de cât, până va trece mânia Domnului.
21Că iată Domnul din cel sfânt va aduce mânia sa preste cei ce lăcuesc pre pământ, și va descoperì pământul sângele său, și nu va mai ascunde pre cei uciși.
Biblia 1914 (Ediția Sfântului Sinod) (BOR 1914, 1914) · limba și ortografia ediției din 1914 · Domeniu public · archive.org