Isaia 41

1Înnoiți-vă către mine ostroave, că boierii și-au întărit vîrtutea, apropie-se, și să grăiască împreună, atunci judecată vor vestì.

2Cine au sculat dela răsărituri dreptate, chematu-o-au pre ea la picioarele sale, și va merge; dà-va înaintea neamurilor, și pre împărați va spăimântà, și va dà la pământ săbiile lor, și ca niște puzderii lepădate arcele lor.

3Și va gonì pre ei, trece-va cu pace calea picioarelor lui.

4Cine au lucrat și au făcut acestea? Chematu-o-au pre ea cel ce o chiamă pre ea dela începutul neamurilor, eu sunt Dumnezeul cel dintâiu, și la cele viitoare eu sunt.

5Văzut-au neamurile și s’au temut și marginile pământului s’au spăimântat și s’au apropiat, și au venit împreună.

6Judecând fiecare să ajute vecinului său și fratelui, și va zice:

7Întăritu-s’a omul meșter, și fierarul ce bate cu ciocanul, împreună lucrând, că atunci va zice: încheetură bună este, întăritu-o-a pre ea cu cuie, pune-vor acestea, și nu se vor clătì.

8Iar tu Israile sluga mea, Iacove pre care te-am ales, sămânța lui Avraam, care am iubit.

9Pre care l-am luat dela marginile pământului, și dela locurile depărtate ale lui te-am chemat, și ți-am zis ție: sluga mea ești tu, alesu-te-am și nu te-am părăsit.

10Nu te teme, că, cu tine sunt nu te înșelà, că eu sunt Dumnezeul tău, cel ce te-am întărit pre tine, și ți-am ajutat ție, și te-am întemeiat cu dreapta mea cea cu dreptate.

11Iată se vor rușinà și se vor înfruntà toți vrăjmașii tăi, că vor fì, ca și cum n’ar fì, și vor pierì toți împrotivnicii tăi.

12Căutà-vei pre ei și nu vei aflà oameni, cari să te batjocorească pre tine, că vor fì, ca și cum n’ar fì, și nu vor fì cine să se lupte cu tine.

13Că eu sunt Dumnezeul tău, cel ce țiu dreapta ta, carele zic ție: nu te teme.

14Nu te teme vierme Iacove, Israile cel puțin la suflet, eu ți-am ajutat, zice Dumnezeul tău, cel ce te izbăvesc pre tine, sfântul lui Israil.

15Iată te-am făcut pre tine, ca pre niște roate nouă de car, care treeră, asemenea fierăstrăului, și vei treerà munți, și vei mărunțì dealuri și le vei face ca țărâna.

16Și’i vei vânturà, și’i va luà pre ei vântul și volbura va risipì pre ei; iar tu te vei veselì întru sfinții lui Israil, și se vor bucurà săracii și lipsiții.

17Că vor căutà apă și nu va fì și limba lor de sete s’a uscat; eu sunt Domnul Dumnezeu, eu îi voiu auzì pre ei, Dumnezeul lui Israil, și nu’i voiu lăsà pre ei.

18Ci voiu deschide din munți rîuri, și în mijlocul câmpiilor fântâni, și voiu face pustia bălți de ape și pământul cel însetat izvoare de ape.

19Pune-voiu în pământul cel fără de apă chedru și tisă și mirsină, și chiparos și plop.

20Ca să vază și să cunoască, și să gândească și să știe împreună că mâna Domnului au făcut toate acestea, și sfântul lui Israil le-au arătat.

21Apropie-se judecata voastră, zice Domnul Dumnezeu, apropiatu-s’au sfaturile voastre, zice împăratul lui Iacov.

22Apropie-se și să vă spue vouă, cele ce vor să fie, sau cele ce au fost mai ’nainte spuneți, și vom luà aminte și vom cunoaște cele de pre urmă și cele ce vor să fie.

23Spuneți-ne nouă, vestiți-ne cele ce vor fi mai pre urmă și vom cunoaște că dumnezei sunteți, faceți bine și faceți rău, și ne vom mirà și împreună vom vedeà.

24De unde sunteți voi? Și de unde sunt lucrurile voastre? Din pământ urîciune v’au ales pre voi.

25Iar eu am ridicat pre cel dela miazănoapte, și pre cel dela răsăritul soarelui; chemà-se-vor cu numele meu, vie domnii și ca lutul olarului și ca olarul, cel ce calcă lutul, așà vă veți călcà.

26Că cine va spune cele ce au fost din început? Ca să cunoaștem și cele ce vor să fie și vom zice: Că adevărate sunt? Nimeni nu este, care mai ’nainte să spue, nici care să auză cuvintele voastre.

27Începătură Sionului voiu dà, și Ierusalimul îl voiu mângâià în cale.

28Că dintru neamuri iată nimeni nu este, și din idolii lor nu erà cine să spue, și de voiu întrebà pre ei de unde sunteți? Nu vor răspunde mie.

29Că cei ce vă fac pre voi, și cei ce vă înșală pre voi sunt deșertăciune.