Isaia 57

1Vedeți cum a pierit dreptul și nimenea nu ià aminte, și bărbați drepți pier și nimenea nu socotește că de către fața nedreptăței a pierit dreptul.

2Fì-va în pace îngroparea lui, luatu-s’a din mijloc.

3Iar voi apropieți-vă aici fii fărădelege, neam de preacurvari și de curvă.

4Întru cine v’ați desfătat? Și asupra cui ați deschis gura voastră, și asupra cui ați scos limba voastră? Au nu voi sunteți fii pierzători, sămânță fărădelege?

5Cei ce vă rugați la idoli supt copaci deși, cei ce junghieți pre fiii voștri în văi, în mijlocul pietrilor.

6Aceasta este partea ta, aceasta este soarta ta și acelora ai vărsat turnări, și acestora ai adus jertfe, pentru acestea, au nu mă voiu mâniea?

7În munte înalt și sus, acolo este așternutul tău, și acolo ai suit jertfele tale.

8Și după stâlpii ușei tale pus-ai pomenirea ta, gândeai, că de te vei depărtà dela mine, mai mult cevà vei aveà, iubit-ai pre cei ce dorm cu tine.

9Și ai înmulțit curviea ta cu ei, și pre mulți ai depărtat dela mine; și ai trimis soli preste hotarele tale și te-ai întors, și te-ai smerit până la iad.

10De căile tale cele multe te-ai ostenit și n’ai zis: încetà-voiu, întăritu-te-ai, pentrucă ai făcut acestea, pentru aceea nu m’ai rugat pre mine.

11De care temându-te te-ai înfricoșat și ai mințit mie și nu ți-ai adus aminte de mine, și nu m’ai luat pre mine întru cugetul tău, nici întru inima ta, și eu văzându-te pre tine te trec cu vederea, și de mine nu te-ai temut.

12Și eu voiu vestì dreptatea ta și relele tale, care nu vor folosì ție.

13Când vei strigà, scoață-te din necazul tău, că pre toți aceștia îi va luà vântul, și’i va duce volbura; iar cei ce se țin de mine, vor agonisì pământul și vor moștenì muntele cel sfânt al meu.

14Și vor zice: curățiți de către fața lui căile, și luați împiedecările din calea poporului meu.

15Acestea zice cel Prea înalt, cel ce lăcuește întru cele de sus în veac, cel sfânt întru sfinți, numele lui Domnul cel Prea înalt, carele întru sfinți odihnește, și cel ce dă celor slabi de suflet răbdare și celor cu inima zdrobită le dă vieață.

16Nu în veci voiu face izbândă spre voi, nici pururea mă voiu mânieà pre voi, că dela mine iese duh, și toată suflarea eu o am făcut.

17Pentru păcat puțin l-am întristat pre el și l-am bătut, și am întors fața mea dela el, și s’a întristat, și a umblat supărat pre căile sale.

18Căile lui le-am văzut și l-am tămăduit pre el, și l-am mângâiat pre el, și mângâere adevărată i-am dat lui.

19Pace preste pace celor departe și celor de aproape, și au zis Domnul: vindecà-voiu pre ei.

20Iar cei nedrepți se vor învăluì și nu vor putea odihnì.

21Nu este bucurie celor necurați, zis-au Domnul Dumnezeu.