Isaia 30

1Vai fii răsvrătiți zice Domnul: făcut-ați sfat nu prin mine, și tocmeală nu prin duhul meu, ca să adaogeți păcate preste păcate.

2Cei ce merg ca să se pogoare în Eghipet, și pre mine nu m’au întrebat, ca să capete ajutor dela Faraon, și să se acopere dela Eghipteni.

3Că va fì vouă ocrotirea lui Faraon spre rușine, și celor ce nădăjduesc spre Eghipet, ocară.

4Că sunt în Tani căpetenii vestitori răi.

5În deșert vor ostenì către popor, care nu le va folosì lor spre ajutor, ci spre rușine și ocară. Vedenia hiarelor celor cu patru picioare din pustie.

6Întru necaz și întru strâmtoare leul și puiul de leu, de acolo și aspide și pui de aspidă zburătoare, cari aduceau pre asini și pre cămile avuția sa la neam, care nu le va folosì lor spre ajutor, ci spre rușine și ocară.

7Eghiptenii nimic, și în zadar vor folosì vouă, vestește-le lor, că deșartă este mângâerea voastră aceasta.

8Acum dar șezând scrie acestea pre lespede și în carte, că vor fì acestea la zilele vremei și până în veac.

9Că popor neascultător este, fii mincinoși, cari nu vreau să asculte legea lui Dumnezeu.

10Cei ce zic prorocilor: nu vestiți nouă și celor ce văd vedenii; nu ne grăiți nouă, ci ne grăiți nouă și ne vestiți altă rătăcire.

11Și ne întoarceți pre noi din calea aceasta, luați dela noi cărarea aceasta, și luați dela noi cuvântătorul lui Israil.

12Pentru aceea, acestea zice Domnul sfântul lui Israil: pentrucă n’ați ascultat de cuvintele acestea, ci ați nădăjduit întru minciună, și pentru că ai cârtit, și te-ai încrezut cuvântului acestuia,

13Pentru aceea fì-va vouă păcatul acesta ca un zid, care cade îndată, a unei cetăți tari ce s’a luat, a căreea îndată de față este căderea.

14Și căderea ei va fì ca sfărâmarea unui vas de lut, din cărămidă subțire, cât să nu se afle întru ele hârb, cu care să aduci foc, și cu care să iei puțină apă.

15Așà zice Domnul, Domnul sfântul lui Israil, când te vei întoarce, și vei suspinà, atunci te vei mântuì, și vei cunoaște unde ai fost, când nădăjduiai întru cele deșarte. Deșartă s’a făcut tăria voastră, și n’ațt vrut să auziți, ci ați zis:

16Pre cai vom fugì, pentru aceea veți fugì, și ați zis: pre cai iuți vom încălicà, pentru aceea iuți vor fì cei ce vă vor gonì pre voi.

17O mie vor fugì de glasul unuia, și de glasul a cinci vor fugì mulți, până ce veți rămâneà ca un catart de corabie pre munte, și ca un steag, ce se poartă pre deal.

18Și iarăș va așteptà Dumnezeu, ca să se îndure spre voi, și pentru aceea se va înălțà, ca să vă miluiască pre voi, că judecător este Domnul Dumnezeul vostru, unde ați lăsat slava voastră? Fericiți toți cei ce rămâneți într’însul.

19Pentrucă popor sfânt va lăcuì în Sion, și în Ierusalim cu plângere a plâns, miluește-mă, miluì-te-va, glasul strigărei tale când l-au văzut, te-au ascultat.

20Și va dà vouă Domnul pâinea necazului și apa nevoii, și mai mult nu se vor apropià de tine cei ce te înșală pre tine, că ochii tăi vor vedeà pre cei ce te înșală.

21Și urechile tale vor auzì cuvintele celor ce te-au înșelat, cari zic: aceasta este calea, să mergem pre ea ori deadreapta sau deastânga.

22Și vei pângărì idolii cei ferecați cu argint, și cei ferecați cu aur și’i vei zdrobì mărunt, și’i vei aruncà ca o cârpă lepădată, și ca niște gunoiu îi vei lepădà.

23Atunci va fì ploaie săminței câmpului tău, și pâinea rodului pământului tău va fì multă și grasă, și se vor paște vitele tale în ziua aceea în loc gras și larg.

24Taurii voștri și boii, cei ce lucrează pământul, vor mâncà paie mestecate cu orz vânturat.

25Și va fì în tot muntele înalt, și în tot dealul înalt va curge apă în ziua aceea, când vor pierì mulți și când vor cădeà turnuri.

26Și va fì lumina lunii ca lumina soarelui, și lumina soarelui va fi de șapte ori mai mare în ziua aceea, când va vindecà Domnul zdrobirea poporului său, și durerea ranei tale va vindecà.

27Iată numele Domnului vine după multă vreme, arzătoare mânie, cu mărire cuvântarea buzelor lui, cuvântare plină de mânie, și iuțimea mâniei lui ca focul va mâncà.

28Și duhul lui, ca apa în vale curgând, va venì până la grumaz, și se va împărțì, ca să turbure neamurile pentru rătăcirea lor cea deșartă, și’i va gonì pre ei rătăcirea, și’i va prinde înaintea feței lor.

29Au totdeauna se cade să vă veseliți voi, și să intrați întru cele sfinte ale mele totdeauna, ca și când ați prăznuì, și ca și când v’ați veselì, să intrați cu fluer în muntele Domnului, la Dumnezeul lui Israil?

30Și auzită va face Domnul mărirea glasului său, și mânia brațului său, o va arătà cu mânie și cu urgie, și cu flacăre mistuitoare, tunà-va tare, și ca apa și ca grindina care cu silă se pogoară.

31Că prin glasul Domnului se vor biruì Asirienii, cu rana, cu care va bate pre ei.

32Și va fì prin prejurul lui, de unde avea nădejde de ajutor, întru cari au nădăjduit, aceia cu tâmpine și cu alăute vor dà răsboiu asupra lui din schimbare.

33Că tu mai ’nainte de zile te vei pedepsì, au doar și ție s’a gătit să împărățești? Vale adâncă, lemne zăcând, foc și lemne multe mâniea Domnului, ca o vale de iarbă pucioasă aprinsă.