Isaia 29

1Vai cetatea Ariil, care o a bătut David! Adunați roduri din an în an, pentrucă veți mâncà cu Moav.

2Că voiu necăjì pre Ariil, și va fì tăria și avuția lui a mea.

3Și te voiu încunjurà ca David și te voiu încinge cu șanț, și voiu zidì, și voiu pune împrejurul tău turnuri.

4Și se vor smerì la pământ cuvintele tale, și în pământ cuvintele tale se vor afundà, și glasul tău va fì ca al celor ce grăesc din pământ și la fața pământului glasul tău va slăbì.

5Și va fì ca pulberea roatei, avuția celor fărădelege, și ca țărâna ce se spulberă, mulțimea celor ce te supun pre tine; și va fì ca o împunsură repede dela Domnul Savaot.

6Că va fì cercetare cu tunet și cu cutremur și cu glas mare, volbură învăluindu-se iute, și pară de foc mistuind.

7Și va fì ca a celui ce visează în somn avuția tuturor neamurilor, cari au dat răsboiu asupra Ariilului și toți câți s’au răsboit asupra Ierusalimului și toți câți s’au adunat asupra lui, și câți l-au necăjit.

8Și vor fì ca și cei ce beau și mănâncă în vis, și după ce se deșteaptă, deșert le este visul; și în ce chip visează cel setos că beà, și după ce se deșteaptă tot îi este sete și sufletul lui îndeșert a nădăjduit, așà va fì avuția tuturor neamurilor, cari s’au răsboit asupra muntelui Sionului.

9Slăbiți și vă spăimântați, și vă îmbătați nu de sicheră, nici de vin.

10Că v’au adăpat pre voi Domnul cu duhul umilinței, și va închide ochii lor și ai prorocilor lor și ai boierilor lor, cari văd cele ascunse.

11Și vor fì vouă toate cuvintele acestea ca cuvintele cărței cei pecetluite, care o vor dà omului, ce știe carte, zicând: citește aceasta, iar el va zice: nu pot să o citesc că este pecetluită.

12Și se va dà cartea aceasta în mâna omului, ce nu știe carte, și vor zice lui, citește cartea aceasta și el va zice: nu știu carte.

13Și au zis Domnul: apropie-se de mine poporul acesta cu gura sa, și cu buzele sale mă cinstește, iar inima lor departe este dela mine; iar în zadar mă cinstește învățând porunci omenești și învățături.

14Pentru aceasta iată eu voiu adaoge a mutà pre poporul acesta și îi voiu mutà pre ei, și voiu pierde înțelepciunea înțelepților, și mintea celor pricepuți o voiu ascunde.

15Vai celor ce fac sfat adânc! Și nu prin Domnul, vai celor ce fac sfat într’ascuns! Și vor fì întru întunerec lucrurile lor, și vor zice: cine ne-a văzut pre noi? Și cine ne va cunoaște pre noi? Sau cele ce le facem noi?

16Au doar nu vă veți socotì ca lutul olarului? Au doar va zice zidirea celui ce o au zidit pre ea: nu m’ai zidit tu? Sau făptura celui ce o au făcut: nu întelepțește m’ai făcut?

17Au nu încă puțin, și se va mutà Livanul ca muntele Hermel și Hermelul ca o dumbravă se va socotì?

18Și vor auzì în ziua aceea surzii cuvintele cărței, și cei dintru întunerec și cei din negură: ochii orbilor vor vedeà.

19Și se vor bucurà săracii pentru Domnul cu veselie, și cei fără de nădejde dintru oameni se vor umpleà de bucurie.

20Lipsit-a cel fărădelege, și s’a sfârșit cel trufaș, și au pierit cei ce fac fărădelege întru răutate.

21Și cei ce fac de păcătuesc oamenii cu cuvântul, și pre toți cei ce mustră în porți piedecă le vor pune, pentrucă au abătut pre cel drept la cei nedrepți.

22Pentru aceasta așà zice Domnul asupra casei lui Iacov, care o au ales din Avraam; nu acum se va rușinà Iacov, nici își va schimbà acum fața Israil.

23Ci când vor vedeà fiii lor, lucrurile mele, pentru mine vor sfințì numele meu, și vor sfințì pre sfântul lui Iacov, și de Dumnezeul lui Israil se vor teme.

24Și cei ce rătăcesc cu duhul vor cunoaște înțelegerea, și cei ce cârtesc vor învățà a ascultà și limbile cele gângave vor învățà a grăì pace.