Isaia 32

1Că iată împărat drept va împărățì și boierii cu judecată vor stăpânì.

2Și va fì omul ascunzând cuvintele sale, și se va ascunde, ca apa ce curge, și se va arătà în Sion ca un rîu curgător mărit în pământ setos.

3Și mai mult nu vor fì nădăjduind spre oameni, ci vor dà urechile sale spre auzire.

4Și inima celor slabi va luà aminte, ca să auză, și limbile celor gângavi, curând vor învățà a grăì pace.

5Și mai mult nu vor zice celui nebun să stăpânească, și nu vor mai zice slugile tale, taci.

6Că cel nebun, nebune va grăì, și inima lui deșarte va gândì ca să săvârșască fărădelege, și să grăiască către Domnul înșelăciune, ca să risipească sufletele cele flămânde și sufletele cele setoase să le facă deșarte,

7Că sfatul celor răi fărădelege va sfătuì, ca să strice pre cei smeriți cu cuvinte nedrepte, și să risipească cuvintele celor smeriți la judecată.

8Iar cei credincioși înțelepte au sfătuit și sfatul acesta va rămâneà.

9Femei bogate sculați-vă și auziți glasul meu, fete întru nădejde auziți cuvintele mele.

10Zilei anului pomenire faceți întru durere cu nădejde. Sfârșitu-s’a culesul, încetat-a semănătura, mai mult nu va venì.

11Spăimântați-vă și vă întristați cele ce n’aveți grije, desbrăcați-vă, fiți goale, încingeți-vă cu saci mijloacele voastre.

12Și bateți-vă pieptul, de dorul țarinei și pentru rodul viței.

13În pământul poporului meu spini și buruiană va răsărì, și din toată casa se va luà veselia.

14Cetate bogată, case părăsite bogăția cetăței vor lăsà, case poftite, și vor fì satele peșteră până în veac, veselie colunilor și pășune turmelor.

15Până când va venì preste noi duh din înălțime. Și va fì pustiu Hermelul, și Hermelul ca o dumbravă se va socotì.

16Și se va odihnì în pustie judecata, și dreptatea în Carmil va lăcuì.

17Și vor fi faptele dreptăței pace și va aveà dreaptă odihnă, și vor fì nădăjduind până în veac.

18Și va lăcuì poporul lui în cetatea păcei, și va lăcuì nădăjduind și se va odihnì cu avuție.

19Și grindină de va cădeà, nu va venì preste voi, și vor fì cei ce lăcuesc în păduri nădăjduind, ca și cei dela câmpie.

20Fericiți cei ce seamănă tot pe lângă apă, unde boul și asinul calcă.