Isaia 44

1Iar acum ascultă Iacove sluga mea și Israile, pre care te-am ales.

2Așà zice Domnul Dumnezeu, cel ce te-au făcut pre tine, și te-au urzit din pântece, încă vei aveà ajutor: nu te teme sluga mea Iacove! Și iubite Israile! Pre care am ales.

3Că eu voiu dà apă, când va fì sete celor ce umblă în loc fără de apă, pune-voiu Duhul meu preste sămânța ta și binecuvântările mele preste fiii tăi.

4Și vor răsărì ca iarba în mijlocul apei, și ca salcia lângă apă curgătoare.

5Acesta va zice: al lui Dumnezeu sunt, și acesta va strigà pre numele lui Iacov și altul va scrì cu mâna sa, al lui Dumnezeu sunt și pre numele lui Israil va strigà.

6Așà zice Dumnezeu împărat lui Israil, și cel ce l-au mântuit pre el Dumnezeu Savaot: eu sunt întâiu și eu după acestea, afară de mine nu este Dumnezeu.

7Cine este cum sunt eu? Să steà și să cheme și să spue și să gătească mie de când am făcut pre om în veac, și cele viitoare mai ’nainte de ce vor fì, să vă spue vouă.

8Nu vă ascundeți, nici rătăciți, au nu din început ați băgat în urechi și am vestit vouă? Martori voi sunteți, de este Dumnezeu afară de mine.

9Cei ce fac idoli și cei ce cioplesc, toți deșerți sunt, cei ce fac cele ce le plac lor, care nu vor folosì lor; martorii lor nu vor vedeà și nu vor cunoaște, ci ca să se rușineze.

10Cine zidește pre cel tare, și varsă pre cel cioplit spre nefolosință.

11Iată toți cei ce se împreună cu el, se vor rușinà, cei ce’și fac dumnezeu și cioplesc cele nefolositoare, și toți de când s’au făcut, s’au uscat și surzi dela oameni, adună-se toți și să steà împreună, și să se rușineze și să se înfrunteze împreună.

12Că a ascuțit meșterul securea și cu barda l-a cioplit, și cu sfredelul l-a găurit, și l-a lucrat pre el cu tăria brațului său, și va flămânzì și va slăbì, și nu va beà apă.

13Dupăce meșterul a ales lemnul, l-a măsurat, l-a însemnat cu condeiul, și l-a făcut pre el în unghiuri, și l-a cleit cu cleiu, și l-a făcut în chip de om, și ca o frumusețe de om, ca să’l puie în casă.

14Tăiat-a luiș chedrii, și și-a luat ghindă sălbatecă și stejar și și-a ales lemn din pădure, care l-au sădit Domnul, pin pre care ploaea l-a crescut,

15Ca să fie oamenilor de ars în foc, și luând dintr’însul s’au încălzit și arzând au copt pâine cu el; iar rămășița o au făcut dumnezei, și s’au închinat lor, făcutu-și-au din el chip cioplit și s’au închinat lui.

16Din care jumătate au ars în foc și au copt pre cărbunii lui pâine, și cu jumătate au fript carne și au mâncat și s’au săturat, și încălzindu-se, au zis: place’mi, că mă încălziì și văzui foc.

17Iar ce a rămas l-au făcut dumnezeu cioplit, îngenunche înaintea lui, și se închină lui și se roagă zicând: mântuește-mă, că dumnezeul meu ești tu.

18N’au cunoscut, ca să înțeleagă, că s’au întunecat, ca să nu vază cu ochii săi, și să nu priceapă cu inima sa.

19Și n’au socotit cu sufletul său nici au cunoscut cu înțelepciunea, că jumătate dintr’însul a ars în foc și au copt pre cărbunii lui pâine, și au fript carne de mâncare; iar din rămășița lui au făcut urâciune, și i s’au închinat.

20Cunoașteți, că cenușă este inima lor, și se înșală și nimenea nu poate să’și mântuiască sufletul său; vedeți să nu ziceți: că minciună este în dreapta mea.

21Adu’ți aminte de acestea Iacove și Israile, că sluga mea ești tu, făcutu-te-am pre tine sluga mea, și tu Israile nu mă uità.

22Că iată am șters ca un nor fărădelegile tale, și ca o ceață păcatele tale; întoarce-te la mine și te voiu mântuì pre tine.

23Veseliți-vă ceruri, că au miluit Dumnezeu pre Israil, trâmbițați temeliile pământului, strigați munți veselie, dealurile și toate lemnele cele dintr’însele, că au izbăvit Dumnezeu pre Iacov, și Israil se va mărì.

24Așà zice Domnul cel ce te-au izbăvit pre tine, și te-au plăsmuit din pântece: eu Domnul cel ce săvârșesc toate, întins-am cerul singur, și am întărit pământul.

25Cine altul va risipì semnele celor grăitori din pântece? Și vrăjile dela inimă? Cel ce întoarce pre cei înțelepți la cele dinapoi, și înnebunește sfatul lor?

26Și întărește cuvântul slugii sale, și adeverează sfatul îngerilor săi. Cel ce zice Ierusalimului: lăcuì-te-vei și cetăților Iudei: zidì-vă-veți și pustiile lui vor odrăslì.

27Cel ce zice adâncului: pustiì-te-vei și rîurile tale le voiu uscà.

28Cel ce zice lui Kir să înțeleagă și toate voile mele va face, cel ce zice Ierusalimului: zidì-te-vei și casa mea cea sfântă o voiu întemeià.