Isaia 33

1Vai celor ce vă chinuesc pre voi! Că pre voi nimeni nu vă va chinuì, și cei ce vă defaimă pre voi, nu pre voi vă defaimă, prinde-se-vor defăimătorii, și se vor dà, și ca molia în haină, așà se vor biruì.

2Doamne miluește-ne, că întru tine am nădăjduit, făcutu-s’a sămânța celor neascultători spre pierzare; iar mântuirea noastră în vremea necazului.

3Pentru glasul fricei tale s’au spăimântat popoarele și s’au risipit neamurile de frica ta.

4Iar acum se vor adunà prăzile voastre dela mic și dela mare, precum adună cinevà lăcuste, așà vă vor batjocorì pre voi,

5Sfânt este Dumnezeu cel ce lăcuește în ceruri înalte, umplutu-s’a Sionul de judecată și de dreptate.

6În lege se vor dà, în vistierii mântuirea noastră, acolo este înțelepciune și știință, și cucernicie către Domnul, acestea sunt vistieriile dreptăței.

7Iată de frica voastră se vor teme aceia, de cari voi v’ați temut, ajutor vor aveà dela voi; soli vor trimite, amar plângând și cerând pace.

8Că se vor pustiì căile lor, încetat-a frica neamurilor, și așezământul cel făcut cu ei s’a stricat, și nu’i veți socotì pre ei oameni.

9Plâns-a pământul, rușinatu-s’a Livanul, pustiu s’a făcut Saronul, arătată va fì Galileia și Carmilul.

10Acum mă voiu sculà zice Domnul, acum mă voiu mărì, și mă voiu înălțà.

11Acum veți vedeà, acum veți simțì, deșartă va fì tăria duhului vostru, foc vă va mâncà pre voi.

12Și vor fì neamurile arse, ca spinul cel aruncat în țarină și ars.

13Auzì-vor cei de departe, cele ce am făcut, și cei de aproape vor cunoaște puterea mea.

14Depărtatu-s’au din Sion cei fărădelege, apucà-va cutremur pre cei necurați, cine va spune vouă, că foc arde? Cine va spune vouă locul cel veșnic?

15Cel ce umblă întru dreptate, cel ce grăește cale dreaptă, cel ce urăște fărădelegea și nedreptatea, cel ce’și ferește mâinile de daruri, cel ce’și astupă urechile, ca să nu auză judecata sângelui, cel ce’și închide ochii, ca să nu vază nedreptate.

16Acesta va lăcuì în peșteră înaltă de piatră tare, pâine se va dà lui, și apă lui de băut.

17Împărat cu mărire veți vedeà și ochii voștri vor vedeà pământ departe.

18Sufletul vostru va cugetà frica Domnului; unde sunt cărturarii? Unde sunt sfetnicii? Unde este cel ce numără pre cei ce hrănesc popor mic și mare?

19Cui n’ai dat sfat, nici a știut glas adânc grăitor, ca să nu auză; popor defăimat și cel ce aude nu are pricepere.

20Iată Sionul cetatea, mântuirea noastră, ochii tăi vor vedeà Ierusalimul, cetatea cea bogată, corturile care nu se vor clătì, nici se vor clătì parii cortului lui în vreme veșnică, nici sforile lui nu se vor rumpe.

21Că numele Domnului mare este vouă, în locul vostru vor fì rîuri și văi late și largi, nu vei umblà pre calea aceasta, nici va umblà corabie vâslind, că Dumnezeul meu mare este, nu mă va trece.

22Domnul este judecătorul nostru, Domnul este stăpânul nostru, Domnul este împăratul nostru, Domnul însuș ne va mântuì pre noi.

23Ruptu-s’au funiile tale, că n’au biruit, catargul tău s’a plecat, nu va slobozì vetrelele, nu va ridicà semn, până ce se va dà spre pradă; pentru aceea mulți șchiopi pradă vor face.

24Și nu va zice: ostenesc poporul cel ce lăcuește într’însele, că s’a iertat lor păcatul.