Isaia 1

1Vedeniea, care o a văzut Isaia feciorul lui Amos, care o a văzut asupra Iudei și asupra Ierusalimului întru împărățiea lui Oziea, lui Ioatan, a lui Ahaz și a lui Ezechiea, carii au împărățit în Iudeia.

2Auzi cerule și ascultă pământule, că Domnul au grăit: fii am născut și am crescut; iar aceia s’au lepădat de mine.

3Cunoscut-a boul pre stăpânul și asinul ieslea domnului său, iar Israil nu m’a cunoscut pre mine și poporul meu nu m’a înțeles.

4Vai! Neam păcătos, popor plin de păcate, sămânță rea, fii fărădelege; părăsit-ați pre Domnul și ați mânieat pre sfântul lui Israil, înstreinatu-v’ați înapoi.

5Căci vă răniți iarăș, adăogând fărădelege? Tot capul spre durere și toată inima spre întristare.

6Dela picioare până la cap nu este într’însul întregime, nici bubă, nici vinețeală, nici rană cu puroi, nu este a pune leacuri, nici untdelemn, nici legături.

7Pământul vostru pustiu, cetățile voastre arse cu foc, țara voastră înaintea voastră streinii o mănâncă, și s’a pustiit, stricată fiind de popoare streine.

8Părăsì-se-va fata Sionului ca o colibă în vie, ca un pătul în grădină și ca o cetate înconjurată.

9Și de nu ne-ar fi lăsat nouă Domnul Savaot sămânță, am fi fost ca Sodoma și ne-am fi asemănat Gomorei.

10Ascultați cuvântul Domnului domnii Sodomei, și luați aminte la legea lui Dumnezeu poporul Gomorei.

11Ce’mi este mie de mulțimea jertfelor voastre? Zice Domnul: sătul sunt de arderile de tot ale berbecilor și seul mieilor, și sângele juncilor și al țapilor nu voesc.

12Nici să veniți să vă arătați mie, că cine a cerut acestea din mâinile voastre? Nu veți mai adaoge a călcà curtea mea.

13De veți aduce mie făină de grîu, tămâie în deșert, urâciune este mie.

14Lunile cele nouă ale voastre, și sâmbetele, și ziua cea mare nu le voiu suferì; postul și sărbătorile și praznicele voastre le-a urît sufletul meu, făcutu-v’ați mie spre sațiu, nu voiu mai suferì păcatele voastre.

15Când veți tinde mâinile voastre către mine, întoarce-voiu ochii mei de către voi, și de veți înmulțì rugăciunea voastră, nu voiu ascultà pre voi, că mâinile voastre sunt pline de sânge.

16Spălați-vă, curățiți-vă, ștergeți răutățile din sufletele voastre, dinaintea ochilor mei, părăsiți-vă de răutățile voastre.

17Învățați-vă a face bine; căutați judecata, mântuiți pre cel năpăstuit, judecați săracului și faceți dreptate văduvei.

18Și veniți să ne întrebăm, zice Domnul: și de vor fì păcatele voastre ca mohorâciunea, ca zăpada le voiu albì; iar de vor fì ca roșeala, ca lâna le voiu albì.

19Și de veți vreà și mă veți ascultà, bunătățile pământului veți mâncà.

20Iar de nu veți vreà și de nu mă veți ascultà, sabiea vă va mâncà pre voi, că gura Domnului a grăit acestea.

21Cum s’a făcut curvă cetatea cea credincioasă Sionul, cea plină de judecată, întru care a adormit dreptatea, și acum sunt ucigași.

22Argintul vostru nu este lămurit; cârciumarii tăi amestecă vinul cu apă.

23Domnii tăi sunt neascultători părtași furilor, iubitori de daruri și umblă după mită, săracilor nu fac judecată, și judecata văduvelor nu o au socotit.

24Pentru aceasta așà zice stăpânul Domnul Savaot: vai! Cei puternici ai lui Israil, că nu va încetà mâniea mea asupra celor protivnici, și judecată din vrăjmașii mei voiu face.

25Și voiu aduce mâna mea preste tine, și te voiu lămurì spre curățenie; iar pre cei neascultători voiu pierde și voiu lepădà pre toți cei fără de lege dela tine, și pre toți semeții voiu smerì.

26Și voiu pune judecătorii tăi ca mai ’nainte, și sfetnicii tăi ca din început, și după acestea te vei chemà cetatea dreptății, Mitropolie credincioasă Sion.

27Că cu judecată și cu milostenie se va mântuì robia lui.

28Și se vor sfărâmà cei fără de lege și păcătoșii împreună, și cei ce au părăsit pre Domnul se vor sfârșì.

29Că se vor rușinà pentru idolii săi, pe carii i-au voit, și se vor rușinà pentru grădinile sale, care le-au poftit.

30Că vor fi ca un Terevint, căruia i-a căzut frunzele, și ca o grădină fără de apă.

31Și va fi tăria lor ca puzderiile câlților, și lucrurile lor ca scânteile focului; și vor arde cei fărădelege, și păcătoșii împreună, și nu va fì cine să’i stingă.