Isaia 59

1Au nu poate mâna Domnului mântuì? Au îngreuiatu-s’a urechea lui, ca să n’auză?

2Ci păcatele voastre fac osebire între voi și între Dumnezeu, și pentru păcatele voastre au întors Domnul fața de către voi, ca să nu vă miluiască.

3Că mâinile voastre sunt spurcate cu sânge și degetele voastre cu păcate, și buzele voastre au grăit fărădelege, și limba voastră cugetă strâmbătate.

4Nimenea nu grăește drepte, nici este judecată adevărată, nădăjduesc întru cele deșarte și grăesc deșertăciuni, că zămislesc durere și nasc fărădelege.

5Ouă de aspidă au spart și pânză de păianjin țes, și cel ce vreà să mănânce din ouăle lor spărgându-le, află clocitură și într’însa vasilisc.

6Pânza lor nu se va face haină, nici se vor îmbrăcà din lucrurile sale, pentrucă lucrurile lor sunt lucrurile fărădelegii.

7Iar picioarele lor spre răutate aleargă, grabnice sunt a vărsà sânge, și gândurile lor sunt gânduri de ucideri, sfărâmare și ticăloșie în căile lor.

8Și calea păcii nu o au cunoscut, nu este judecată întru căile lor; căci cărările lor pe care trec, sunt întortochiate și nu știu pacea.

9Pentru aceea s’a depărtat judecata dela ei, și nu’i va apucà pre ei dreptatea, când așteptau ei lumină, s’a făcut lor întunerec, așteptând zorile, în ceață au umblat.

10Pipăì-vor ca orbii păretele, și ca și cei fără de ochi vor pipăì, și la amiază vor cădeà ca în miezul nopții, ca cei ce mor vor suspinà.

11Ca ursul și ca porumbița împreună vor umbla, așteptat-am judecată și nu este, mântuirea s’a depărtat dela noi.

12Că multă este fărădelegea noastră înaintea ta, și păcatele noastre s’au împrotivit nouă, că fărădelegile noastre sunt întru noi, și nedreptățile noastre le-am cunoscut.

13Păgânește am lucrat și am mințit, și ne-am depărtat dela Dumnezeul nostru; grăit-am strâmbătăți și am fost neascultători, zămislit-am și am cugetat din inima noastră cuvinte nedrepte.

14Și am întors înapoi judecata, și dreptatea departe a stătut, că s’a sfârșit întru căile lor adevărul, și pre cale dreaptă n’au putut să umble.

15Și adevărul s’a ridicat și și-a mutat cugetul, ca să nu înțeleagă; și au văzut Domnul și nu i-au plăcut, că nu erà judecată.

16Și au văzut și nu erà bărbat, și au socotit, și nu erà cine să apere, și i-au apărat pre ei cu brațul său, și cu mila sa i-au întărit.

17Și s’au îmbrăcat cu dreptatea ca și cu o platoșă, și coiful mântuirei au pus pre capul său, și s’au îmbrăcat cu haină de izbândă și cu veșmântul său.

18Ca răsplătind să răsplătească ocară protivnicilor.

19Și se vor teme cei dela apus de numele Domnului, și cei dela răsăritul soarelui de numele cel slăvit, că va venì ca un rîu silnic mâniea Domnului, venì-va cu iuțime.

20Și va venì pentru Sion izbăvitorul, și va întoarce păgânătățile dela Iacov.

21Și aceasta este legătură lor dela mine, zice Domnul: Duhul meu, carele este întru tine, și graiurile mele, care le-am dat în gura ta, nu vor lipsì din gura ta și din gura seminției tale, că au zis Domnul de acum și până în veac.