Isaia 2

1Cuvântul care s’a făcut către Isaia feciorul lui Amos pentru Iudeia și pentru Ierusalim.

2Că va fi în zilele cele de apoi arătat muntele Domnului, și casa lui Dumnezeu pe vârfurile munților, și se va înălțà mai pre sus de dealuri, și vor venì la dânsul toate neamurile.

3Și vor merge neamuri multe, și vor zice: veniți să ne suim în muntele Domnului, și în casa Dumnezeului lui Iacov, și ne va spune nouă calea sa, și vom merge pre dânsa, că din Sion va ieșì legea și cuvântul Domnului din Ierusalim.

4Și va judecà între neamuri, și va mustrà popor mult, și’și vor face sabiile sale fiare de plug, și sulițele seceri, și nu va ridicà neam împrotiva altui neam sabie, și nu se vor mai învățà a se bate.

5Și acum, casa lui Iacov, veniți să umblăm întru lumina Domnului.

6Că au lepădat pre poporul său, pre casa lui Iacov, pentrucă s’a umplut țara lor de vrăji ca și mai ’nainte, ca și a celor de alt neam, și fii mulți de alt neam s’au făcut lor.

7Pentrucă s’a umplut țara lor de argint și de aur, și nu erà număr vistieriei lor.

8Și s’a umplut pământul lor de cai, și n’au număr căruțele lor, și s’a umplut pământul de urâciunile lucrurilor mâinilor lor, și s’au închinat celor făcute de degetele lor.

9Și s’a plecat omul, și s’a smerit bărbatul, și nu voiu iertà lor.

10Și acum intrați în pietre și vă ascundeți în pământ de fața fricii Domnului și de mărirea tăriei lui, când se va sculà să piarză pământul.

11Că ochii Domnului sunt înalți, iar omul este smerit, și se va smerì semeția oamenilor, și se va înălțà Domnul însuș în ziua aceea.

12Că ziua Domnului Savaot preste tot semețul și trufașul, și preste tot cel înalt și măreț, și se vor smerì.

13Și preste tot chedrul Livanului cel înalt și ridicat, și preste tot stejarul Vasanului.

14Și preste tot muntele înalt, și preste tot dealul înalt.

15Și preste tot turnul înalt, și preste tot zidul înalt.

16Și preste toată corabia mărei, și preste toată vederea frumuseții corăbiilor.

17Și se va smerì tot omul și va cădeà înălțimea oamenilor, și se va înălțà Domnul singur în ziua aceea.

18Și vor ascunde toate cele făcute de mână ale sale.

19Băgându-le în peșteri și în crăpăturile pietrilor, și în găurile pământului de fața înfricoșărei Domnului și de slava tăriei lui, când se va sculà să piarză pământul.

20Că în ziua aceea va lepădà omul urâciunile sale cele de argint și de aur, care și-a făcut, ca să se închine celor deșarte și liliecilor.

21Ca să intre în găuri de piatră vârtoasă și în crăpăturile pietrilor de fața fricei Domnului și de slava puterei lui, când se va sculà să piarză pământul.

22Încetați dar dela om, al căruia duh este în nările lui, pentru că în ce s’a socotit el?