Isaia 66

1Așà zice Domnul: cerul este mie scaun și pământul razem picioarelor mele, ce casă veți zidì mie? Și care este locul odihnei mele?

2Că toate acestea le-a făcut mâna mea și ale mele sunt toate acestea, zice Domnul; și spre cine voiu căutà, fără numai spre cel smerit și blând, și care tremură de cuvintele mele.

3Iar cel fărădelege, care jertfește mie vițel, ca cel ce bate om; și cel ce jertfește din turmă, ca cel ce ucide câine; iar cel ce aduce făină de grâu, ca sângele de porc; cel ce face tămâiere spre pomenire, ca cel ce blestemă; și ei au ales căile lor și urâciunile lor care sufletul lor le-a voit.

4Și eu voiu alege batjocurile lor, și păcatele lor voiu răsplătì lor, că i-am chemat pre ei, și nu m’au ascultat, grăit-am și n’au auzit, și au făcut ce este rău înaintea mea, și cele ce n’am voit au ales.

5Auziți cuvântul Domnului, cei ce tremurați de graiul lui, ziceți frați ai noștri, celor ce vă urăsc pre voi și se scârbesc de voi, ca numele Domnului să se mărească și să se arate întru veselia lor, și ei se vor rușinà.

6Glasul strigărei din cetate, glas din Biserică, glasul Domnului cel ce răsplătește răsplătire celor împrotivitori.

7Mai ’nainte de a naște ceea ce s’a apropiat să nască, mai ’nainte de a venì durerea nașterei a fugit și a născut fecior.

8Cine a auzit ca aceasta? Și cine a văzut asemenea? Au născut-au pământul într’o zi? Sau născutu-s’a un neam deodată? Că s’a chinuit și a născut Sionul pruncii săi?

9Iar eu am dat așteptarea aceasta, și nu ți-ai adus aminte de mine zis-au Domnul: au n’am făcut eu și pre ceea ce naște și pre cea stearpă? Zis-au Dumnezeul tău.

10Veselește-te Ierusalime și prăznuiți într’însul toți cei ce’l iubiți pre el, și cei ce lăcuiți în el bucurați-vă cu bucurie împreună cu dânsul toți, câți plângeți pentru dânsul.

11Ca să sugeți și să vă săturați din țâțele mângâerei lui, și după ce veți suge să vă desfătați de intrarea slavei lui.

12Că acestea zice Domnul: iată eu voiu abate spre dânșii ca un rîu de pace și ca un pârîu ce se varsă mărirea neamurilor; pruncii lor pre umere se vor ridicà și pre genunche se vor mângâià.

13În ce chip mângâe pre cinevà muma lui, așà și eu vă voiu mângâià pre voi, și în Ierusalim vă veți mângâià.

14Și veți vedeà, și se va veselì inima voastră și oasele voastre ca iarba vor odrăslì și se va cunoaște mâna Domnului, celor ce se tem de el, și va înfricoșà pre cei neascultători.

15Că iată Domnul ca focul va venì, și ca viforul carele lui, să deà răsplătire întru mânie, și întru despărțirea sa cu văpae de foc.

16Că, cu focul Domnului se va judecà tot pământul și cu sabia lui tot trupul, mulți răniți vor fì dela Domnul.

17Cei ce se curățesc și se sfințesc în grădini și înaintea ușilor, cari mănâncă carne de porc și urâciuni și șoareci, împreună vor pierì, zice Domnul.

18Și eu faptele lor și gândurile lor le știu, iată viu să adun toate neamurile și limbile, și vor venì și vor vedeà slava mea.

19Și voiu lăsà preste dânsele semn și voiu trimite pre cei mântuiți dintr’înșii la neamuri în Tarsis și în Fud și în Lud și în Mosoh și în Tovel și în Elada, și în ostroavele cele de departe, care n’au auzit numele meu, și n’au văzut slava mea.

20Și vor spune slava mea întru neamuri, și vor aduce pe frații voștri din toate neamurile dar Domnului, cu cai și cu căruțe, și cu paturile cele de purtat ale mușcoilor, cu umbraruri în sfânta cetate a Ierusalimului, zis-au Domnul; ca și cum ar aduce fiii lui Israil jertfele sale mie cu veselie și cu cântări în casa Domnului.

21Și dintr’înșii voiu luà preoți și leviți, zice Domnul.

22Că precum cerul nou și pământul nou, care eu le fac, rămân înaintea mea, zice Domnul, așà va stà sămânța voastră și numele voastre.

23Și va fì din lună în lună, și din sâmbătă în sâmbătă, venì-va tot trupul de se va închinà înaintea mea în Ierusalim, zice Domnul.

24Și vor ieșì, și vor vedea stârvurile oamenilor, cari au călcat poruncile mele, că viermele lor nu va murì, și focul lor nu se va stinge, și vor fì priveală la tot trupul.