Isaia 43

1Și acum așà zice Domnul Dumnezeu, cel ce te-au făcut pre tine Iacove, cel ce te-au plăsmuit pre tine Israile; nu te teme, că te-am mântuit pre tine, chematu-te-am pre numele tău, al meu ești tu.

2Și de vei trece prin apă, cu tine sunt, și rîurile nu te vor acoperì; și de vei trece prin foc, nu te vei arde, flacăra nu te va arde pre tine.

3Că eu sunt Domnul Dumnezeul tău, sfântul lui Ișrail, cel ce te mântuesc pre tine, făcut-am schimbarea la Eghipetul și Etiopia și Soina în locul tău.

4De când te-ai făcut cinstit înaintea mea, măritu-te-ai, și eu te-am iubit și voiu dà oameni pentru tine, și boieri pentru capul tău.

5Nu te teme, că eu cu tine sunt, dela răsărit voiu aduce sămânța ta și dela apus te voiu adunà.

6Zice-voiu Crivățului: adu, și Austrului: nu oprì, adu pre fiii mei din pământ departe, și pre fetele mele dela marginile pământului.

7Pre toți, câți se chiamă cu numele meu, pentrucă cu mărirea mea l-am zidit pre el, și l-am plăsmuit și l-am făcut pre el.

8Și am scos popor orb, și ochii lor așijderea sunt orbi, și au urechi surde.

9Toate neamurile s’au adunat împreună, și se vor adunà boierii dintru ele. Cine va vestì acestea, sau cine va spune vouă cele ce sunt din început? Aducă mărturiile sale și să se îndrepteze, și să asculte, și să zică adevărate.

10Fiți mie mărturii, și eu sunt martor, zice Domnul Dumnezeu, și pruncul meu, pre care l-am ales, ca să știți și să credeți și să cunoașteți că eu sunt, mai ’nainte de mine n’a fost alt Dumnezeu, și după mine nu va fì.

11Eu sunt Dumnezeu și afară de mine nu este mântuitor.

12Eu am vestit și am mântuit; defăimat-am, și n’a fost întru voi strein, voi mie mărturii și eu Domnul Dumnezeu.

13Încă din început eu sunt și nu este cine să scoață din mâinile mele, face-voiu, și cine va întoarce aceasta?

14Așà zice Domnul Dumnezeu, răscumpărătorul vostru, sfântul lui Israil: pentru voi voiu trimite în Vavilon, și voiu sculà pre toți cei ce au fugit, și Haldeii în corăbii se vor legà.

15Eu sunt Domnul Dumnezeu sfântul vostru, cel ce am arătat pre Israil împărat vouă.

16Așà zice Domnul cel ce dă cale în mare, și cărare în apă tare.

17Cel ce au scos care și călărime și mulțime tare, ci au dormit, și nu se vor sculà, stinsu-s’au ca inul stins.

18Să nu vă aduceți aminte de cele dintâiu, și de cele de demult să nu gândiți.

19Iată eu fac nouă, care acum vor răsărì, și le veți cunoaște pre ele, și voiu face în pustie cale, și cele fără de apă rîuri.

20Binecuvântà-mă-vor hiarele țarinei și sirinele și puii struților, că am dat în pustie apă, și în cele fără de apă rîuri, ca să adăp pre neamul meu cel ales.

21Pre poporul meu, pre care l-am agonisit, ca să povestească bunătățile mele.

22Nu acum te-am chemat pre tine Iacove, nici te-am făcut să ostenești Israile.

23N’ai adus mie oile tale arderi de tot, nici cu jertfele tale m’ai slăvit, nici ai slujit cu aducerile tale, nici te-ai ostenit în Livan.

24Nici mi-ai cumpărat mie cu argint tămâere, nici grăsimea jertfelor tale am poftit; ci în păcatele tale ai stătut înaintea mea, și întru nedreptățile tale.

25Eu sunt, eu sunt, cel ce șterg fărădelegile tale pentru mine, și păcatele tale, și nu le voiu pomenì.

26Iar tu adu’ți aminte și să ne judecăm împreună, spune tu fărădelegile tale întâiu, ca să te îndreptezi.

27Părinții voștri cei dintâiu au păcătuit, și boierii, fărădelege, au făcut asupra mea.

28Și au pângărit boierii sfintele mele, și am dat să pierz pre Iacov și pre Israil spre ocară.