Isaia 65

1Arătatu-m’am celor ce nu mă căutau, aflatu-m’am celor ce nu întrebau de mine, zis-am: iată sunt la neamul, care n’a chemat numele meu.

2Întins-am mâinile mele toată ziua către poporul cel neascultător și împrotivă grăitor, care n’a umblat pre calea cea bună, ci după păcatele sale.

3Poporul acesta, care mă întărîtă pre mine înaintea mea pururea, aceștia jertfesc în grădini, și pre lespezi tămâiază demonilor celor ce nu sunt.

4Și în mormânturi și în peșteri dorm pentru visuri, carii mănâncă carne de porc și zeama jertfelor; spurcate sunt toate vasele lor.

5Carii zic: departe dela mine, nu te apropià de mine, că curat sunt; acesta este fumul mâniei mele, foc arde întru el în toate zilele.

6Iată scris este înaintea mea, nu voiu tăceà până ce voiu răsplătì, și voiu întoarce în sânul lor păcatele lor și ale părinților lor, zice Domnul. Cei ce au tămâiat în munți și în dealuri m’au ocărît pre mine, întoarce-voiu faptele lor în sânul lor.

7Așà zice Domnul: în ce chip se va aflà broboana în strugur, și vor zice: să nu o strici pre ea, că binecuvântare este într’însa; așà voiu face pentru cel ce slujește mie, pentru acesta nu voiu pierde pre toți.

8Și voiu scoate sămânță din Iacov și din Iuda, și va moștenì muntele cel sfânt al meu, și vor moștenì aleșii mei și slugile mele, și vor lăcuì acolo.

9Și în pădure vor fi stâne de oi, și valea Ahorului spre odihna cirezilor poporului meu care m’a căutat pre mine.

10Iar voi cei ce m’ați părăsit pre mine, și ați uitat muntele meu cel sfânt, și cei ce gătiți masă diavolului și faceți turnări norocului,

11Eu vă voiu dà pre voi sabiei, toți junghieți veți cădeà, pentrucă v’am strigat pre voi și n’ați auzit, grăit-am și n’ați ascultat, și ați făcut rău înaintea mea, și ați ales cele ce n’am voit.

12Pentru aceea acestea zice Domnul: iată cei ce slujesc mie vor mâncà, iar voi veți flămânzì; iată cei ce slujesc mie vor beà, iar voi veți însetoșà;

13Iată cei ce slujesc mie se vor veselì, iar voi vă veți rușinà;

14Iată cei ce slujesc mie cu bucurie se vor bucurà, iar voi veți strigà pentru durerea inimii voastre, și vă veți văità pentru zdrobirea duhului vostru.

15Că veți lăsà numele vostru spre sațiu aleșilor mei, iar pre voi vă va pierde Domnul; iar celor ce slujesc mie se va pune nume nou.

16Cari se vor binecuvântà pre pământ, se vor binecuvântà de Dumnezeul cel adevărat, și cei ce jură pre pământ, vor jurà pre Dumnezeul cel adevărat, că vor uità necazul lor cel dintâiu, și nu va intrà în inima lor.

17Că va fi cerul nou și pământul nou, și nu’și vor aduce aminte de cele dintâiu, nici vor venì în inima lor.

18Ci veselie și bucurie vor aflà într’însul, că iată eu fac Ierusalimul bucurie, și poporul meu veselie.

19Și mă voiu bucurà de Ierusalim, și mă voiu veselì de poporul meu, și mai mult nu se va auzì întru dânsul glas de plângere, nici glas de strigare.

20Nici va fì acolo tânăr și bătrân, care să nu’și plinească vremea sa, că va fì cel tânăr de o sută de ani, iar păcătosul de va fì și de o sută de ani, când va murì blestemat va fì.

21Și vor zidì case, și ei vor lăcuì într’însele, și vor sădì vii, și ei vor mâncà rodurile lor și vinul lor vor beà.

22Nu vor zidì ei, și alții să lăcuiască, nici vor sădì ei, și alți să mănânce; căci ca zilele lemnului vieței vor fì zilele poporului meu, că lucrurile ostenelelor lor se vor învechì.

23Iar aleșii mei nu vor ostenì îndeșert, nici vor naște fii spre blestem; că sămânță binecuvântată de Dumnezeu este, și fiii lor cu ei împreună vor fì.

24Și va fì mai ’nainte de ce vor strigà ei, eu voiu auzì pre ei, încă grăind ei, voiu zice: ce este?

25Atunci lupii și mieii se vor paște împreună, și leul ca boul va mâncà paie și șarpele pământ ca pâinea; nu vor face nedreptate, nici stricăciune în muntele cel sfânt al meu, zice Domnul.