Isaia 37

1Și a fost dacă a auzit împăratul Ezechia, și-a rupt hainele și s’a îmbrăcat cu sac, și s’a suit în casa Domnului.

2Și a trimis pre Eliachim dregătorul casei, și pre Somna scriitorul, și pre cei mai bătrâni dintre preoți îmbrăcați cu saci la Isaia prorocul fiul lui Amos și ziseră lui:

3Acestea zice Ezechia: ziua necazului și a ocărei și a mustrărei și a mâniei este ziua de astăzi; că a sosit durerea celei ce va să nască și nu poate naște.

4Doar va auzì Domnul Dumnezeul tău cuvintele lui Rapsachi, care le-a trimis împăratul Asirienilor, ca să ocărască pre Dumnezeul cel viu și să ocărască cuvintele, care le-au auzit Domnul Dumnezeul tău, și te roagă către Domnul Dumnezeul tău pentru rămașii aceștia.

5Și au venit slugile împăratului Ezechia la Isaia.

6Și le-a zis lor Isaia: așà să ziceți către domnul vostru: acestea zice Domnul: să nu te temi de cuvintele, care ai auzit, cu care m’au ocărît solii împăratului Asirienilor.

7Iată eu trimiț într’însul duh, și auzind veste, se va întoarce în țara sa, și va cădeà de sabie în pământul său.

8Și s’a întors Rapsachi, și a aflat pre împăratul Asirienilor dând răsboiu asupra Lovnii.

9Și a auzit că a purces dela Lahis, și a ieșit Taraca împăratul Etiopilor, ca să’l încunjure pre el, și auzind aceasta s’a întors și a trimis soli la Ezechia zicând:

10Așà veți grăì lui Ezechia împăratul Iudeei: să nu te înșale pre tine Dumnezeul tău, întru carele nădăjduești zicând: nu se va dà Ierusalimul în mâna împăratului Asirienilor.

11Au nu ai auzit tu, cele ce au făcut împărații Asirienilor, cum tot pământul l-au stricat? Și tu doară vei scăpà?

12Au doar mântuitu-i-au pre ei dumnezeii neamurilor, pre cari i-au pierdut părinții mei, pre Gozan și pre Haran și pre Rasem, cari sunt în țara Teemat.

13Unde sunt împărații Ematului și ai Arfatului și ai cetăței Epfarimului, Annà și Avà.

14Și a luat Ezechia cartea dela soli, și o a cetit, și s’a suit în casa Domnului, și o a deschis înaintea Domnului.

15Și s’a rugat Ezechia către Domnul zicând:

16Doamne Savaot Dumnezeul lui Israil, cel ce șezi pre Heruvim, tu singur ești Dumnezeu a toată împărăția lumei, tu ai făcut cerul și pământul.

17Pleacă Doamne urechia ta, ascultă Doamne, deschide Doamne ochii tăi, caută Doamne și vezi, și auzi toate cuvintele lui Senahirim, care le-a trimis, ca să ocărască pre Dumnezeul cel viu.

18Că cu adevărat Doamne, au pustiit toată lumea împărații Asirienilor și țara lor.

19Și au aruncat idolii lor în foc, pentrucă nu erau dumnezei, ci lucru de mâini omenești, lemne și pietre, i-au pierdut pre ei.

20Și acum Doamne Dumnezeul nostru, mântuește-ne de mâna lor, ca să cunoască toată împărăția pământului, că tu singur ești Dumnezeu.

21Și trimis au fost Isaia fiul lui Amos la Ezechia, și i-a zis lui: acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: auzit-am cele ce te-ai rugat către mine pentru Senahirim împăratul Asirienilor.

22Acesta este cuvântul, care l-au grăit despre el Dumnezeu: defăimatu-te-a și te-a batjocorit fecioară fata Sionului, asupra ta a clătit capul fiica Ierusalimului.

23Pre cine ai ocărît și ai întărâtat? Sau asupra cui ai înălțat glasul tău? Și n’ai ridicat spre înălțime ochii tăi, către sfântul lui Israil?

24Că prin soli ai ocărît pre Domnul, că ai zis: cu mulțimea carelor eu m’am suit la înălțimea munților, și la cele de pre urmă ale Livanului, și am tăiat înălțimea chedrului lui, și frumusețea chiparosului și am intrat în partea cea înaltă a pădurii.

25Și am pus pod, și am pustiit ape și toată adunarea apei.

26Au n’ai auzit demult cele ce am făcut eu? Din zilele cele de demult am rânduit, și acum am arătat, ca să pustiesc neamurile întru tării, și pre cei ce lăcuesc în cetăți tari.

27Slobozit-am mâinile și s’au uscat, și s’au făcut ca iarba uscată de pre acoperiș și ca troscotul.

28Și acum odihna ta și ieșirea ta și intrarea ta eu o știu.

29Și mânia ta, cu care te-ai mâniat, și amărăciunea ta s’au suit la mine, și voiu pune căpăstru în nasul tău și zăbale în buzele tale, și te voiu întoarce înapoi pre calea, pre care ai venit.

30Și acesta va fì ție semn, mănâncă în anul acesta cele ce ai semănat, și în anul al doilea rămășițele, iar în anul al treilea semănând, secerați, și sădiți vii și mâncați roada lor.

31Și vor fì cei rămași în Iudeea, vor slobozì rădăcini în jos, și vor face sămânță în sus.

32Că din Ierusalim vor fì cei rămași, și cei mântuiți din muntele Sionului, râvna Domnului Savaot va face acestea.

33Pentru aceea așà zice Domnul asupra împăratului Asirienilor: nu va intrà în cetatea aceasta, nici va slobozì asupra ei săgeată, nici va pune asupra ei pavăză, nici o va încunjurà cu șanț.

34Ci pre calea, pre care a venit, pre aceea se va înapoià, și în cetatea aceasta nu va intrà.

35Acestea zice Domnul: apărà-voiu cetatea aceasta, ca să o mântuesc pentru mine și pentru David sluga mea.

36Și a ieșit îngerul Domnului, și a ucis din oștirea Asirienilor o sută și optzeci și cinci de mii, și sculându-se dimineața a aflat toate trupurile moarte.

37Și înapoindu-se s’a dus Senahirim împăratul Asirienilor și a lăcuit în Ninevi.

38Și când s’a închinat el în casa lui Asarah dumnezeul lui, domn al părinților lui, Adrameleh și Sarasar feciorii lui l-au omorît cu săbiile și ei au fugit în Armenia, și a împărățit Asordan feciorul lui în locul lui.