Sarea pământului

Cuvintele vin din Predica de pe munte, unde Iisus, șezând pe coasta muntelui, le spune ascultătorilor: „Voi sunteți sarea pământului” (Matei 5:13). Sarea era una dintre cele mai prețuite mărfuri ale lumii vechi. În Israel venea mai ales din Marea Moartă, pe care Vechiul Testament o numește Marea Sărată; ea dădea gust mâncării simple de fiecare zi și ferea peștele și carnea de stricăciune, iar împărțirea pâinii și a sării la masă îi lega pe oameni. În același verset, Iisus întreabă ce se întâmplă „dacă sarea se va stricà”. După o explicație, sarea strânsă lângă Marea Moartă era amestecată cu alte minerale, iar când umezeala spăla sarea, rămânea doar o pulbere fără gust — bună doar de aruncat afară.

Astăzi, „sarea pământului” îi numește pe oamenii obișnuiți care sunt cinstiți, buni și de nădejde, fără fală și fără ifose: „Părinții ei sunt sarea pământului.” Este o laudă pentru bunătatea simplă, nu pentru bogăție sau rang. Prin traducerile Evangheliilor, expresia trăiește în multe limbi.