Cum este alcătuită Biblia

Bibliile creștine au două părți, Vechiul și Noul Testament, dar ordinea cărților diferă. Biblia ebraică, Tanahul, are trei părți: Tora; Profeții — de la Iosua la Regi, apoi Isaia, Ieremia, Iezechiel și cei Doisprezece, socotiți o singură carte; și Scrierile, care în Bibliile ebraice tipărite se încheie cu Paralipomena. Septuaginta și Vulgata au grupat cărțile după fel — lege, istorie, poezie, profeți —, iar Bibliile creștine le-au urmat: Rut după Judecători, Plângerile după Ieremia, Daniel printre profeți. Psaltirea greacă numără psalmii 9 și 10 din numerotarea ebraică drept unul singur, de aceea cei mai mulți psalmi din Bibliile ortodoxe și din cele catolice mai vechi au numărul cu unu mai mic: psalmul 23 din numerotarea ebraică este psalmul 22.

În Noul Testament, epistolele lui Pavel merg aproximativ de la cea mai lungă la cea mai scurtă, cele către biserici înaintea celor către persoane. Multe manuscrise grecești, precum și Biblia slavonă și cea rusească, așază epistolele sobornicești după Faptele Apostolilor. Epistola către Evrei nu își numește autorul; într-un papirus cu epistolele lui Pavel din jurul anului 200 d.Hr. vine după Romani, în marile codice după 2 Tesaloniceni, iar Luther a mutat-o, împreună cu Iacob, Iuda și Apocalipsa, la sfârșit. Împărțirea în capitole vine de la Stephen Langton, de la începutul secolului al XIII-lea; Robert Estienne a numerotat versetele Noului Testament în 1551.