Vameșul

Dările erau vechi în ținuturile Bibliei: cele douăsprezece ținuturi ale lui Solomon îi hrăneau curtea, dregătorii perși plăteau regelui sume stabilite, iar imperiile cereau tribut. Sub regii greci și apoi sub romani, dreptul de a strânge multe dări era vândut celui care oferea mai mult. Acesta plătea autorităților o sumă convenită și păstra tot ce reușea să strângă în plus, iar oamenii lui țineau punctele de vamă. Pe lângă dajdia pe roade și dajdia pe cap, erau taxe pe porturi, vânzări și moșteniri. Fiecare bărbat iudeu de la douăzeci de ani în sus plătea și o jumătate de siclu pe an templului — „didrahma” (Matei 17:24).

Matei, numit și Levi, ședea la vamă în Capernaum, pe un drum de negoț, și strângea vama pentru Irod Antipa (Matei 9:9). Zaheu din Ierihon, cetate pe un mare drum de negoț, „erà mai mare vameșilor și erà bogat” (Luca 19:2). Pentru că mulți vameși luau mai mult decât se cuvenea și slujeau puterii stăpânitoare, erau disprețuiți, iar oamenii spuneau dintr-o suflare „vameșii și păcătoșii”. Când vameșii l-au întrebat pe Ioan Botezătorul ce să facă, el le-a răspuns: „nimic mai mult decât este rânduit vouă, să nu faceți” (Luca 3:13).