Matei 9

1Și intrând în corabie, au trecut și au venit în cetatea sa.

2Și iată, au adus lui pre un slăbănog, care zăceà în pat.

3Și văzând Iisus credința lor, au zis slăbănogului: îndrăznește fiule; iartă-ți-se ție păcatele tale.

4Și, iată oarecari din cărturari au zis întru sine: acesta hulește.

5Și văzând Iisus gândurile lor, au zis: pentruce voi cugetați cele viclene întru inimile voastre?

6Că ce este mai lesne? A zice: iartă-ți-se păcatele tale, sau a zice: scoală-te și umblă?

7Dar ca să știți că putere are Fiul Omului pre pământ a iertà păcatele, atunci au zis slăbănogului: scoală-te, ia’ți patul tău și te dù în casa ta.

8Și sculându-se, și-a luat patul lui și s’a dus la casa sa. Iar noroadele văzând aceasta, se mirau și slăviau pre Dumnezeu, carele a dat putere ca aceasta oamenilor.

9Și trecând Iisus de acolo, au văzut pre un om șezând la vamă, ce se numià Matei, și i-au zis lui: vino după mine! Și sculându-se, a mers după dânsul.

10Și a fost când ședeà el în casă, iată, mulți vameși și păcătoși venind, ședeau cu Iisus și cu ucenicii lui.

11Și văzând Fariseii, au zis ucenicilor lui: pentruce cu vameșii și cu păcătoșii mănâncă și beà Dascălul vostru?

12Iar Iisus auzind au zis lor: n’au trebuință cei sănătoși de doftor, ci cei bolnavi

13Deci mergând, învățați-vă ce este: milă voesc, iar nu jertfă; că n’am venit să chem pre cei drepți, ci pre cei păcătoși la pocăință.

14Atunci au venit la dânsul ucenicii lui Ioan, zicând: pentruce noi și Fariseii postim mult, iar ucenicii tăi nu postesc?

15Și le-au zis lor Iisus: au doară pot fiii nunței să se jeliască, în câtă vreme este cu dânșii mirele? Ci vor venì zile, când se va luà dela dânșii mirele, și atunci vor postì.

16Nimeni nu pune petec de pânză nouă la haină veche, că își ià plinirea sa dela haină, și mai rea spărtură se face.

17Nici pun vin nou în foi vechi; iar de pun, se sparg foii, și vinul se varsă, și foii pier; ci pun vinul nou în foi noul, și amândouă se țin.

18Acestea grăind el către dânșii, iată, un boier oarecare venind, s’a închinat lui, zicând: fiica mea acum a murit, ci venind, pune mâna ta preste dânsa, și va învià.

19Și sculându-se Iisus, au mers după dânsul, și ucenicii lui.

20Și iată o femeie, întru curgerea sângelui fiind de doisprezece ani, venind dinapoi, s’a atins de poala hainei lui;

21Că ziceà întru sine, că numai de mă voiu atinge de haina lui mă voiu mântuì.

22Iar Iisus întorcându-se și văzând-o pre ea, i-au zis: îndrăsnește, fiică; credința ta te-a mântuit. Și s’a tămăduit femeia din ceasul acela.

23Și viind Iisus în casa boierului, și văzând fluerătorii și mulțimea gâlcevind, au zis lor: Fugiți, că n’a murit fecioara, ci doarme.

24Și își râdeau de dânsul.

25Iar dacă s’a scos afară norodul, intrând, o au luat de mână, și s’a sculat fecioara.

26Și a ieșit vestea aceasta preste tot pământul acela.

27Și trecând Iisus de acolo, au mers după dânsul doi orbi, strigând și grăind: miluește-ne pre noi, Fiul lui David!

28Iar după ce au mers în casă, au venit la dânsul orbii și le-au grăit lor Iisus: credeți că pot să fac eu aceasta? Grăit-au lui: așà, Doamne!

29Atunci s’au atins de ochii lor, grăind: dupre credința voastră, fie vouă! Și s’au deschis ochii lor.

30Și le-au poruncit lor Iisus, grăind: vedeți, nimenea să nu știe.

31Iar ei ieșind, l-au vestit pre dânsul în tot pământul acela.

32Iar ieșind ei, iată, au adus la dânsul pre un om mut, îndrăcit.

33Și scoțându-se dracul, a grăit mutul, și s’au mirat noroadele, grăind, că niciodată nu s’a arătat așà întru Israil.

34Iar Fariseii grăiau: cu domnul dracilor scoate pre draci.

35Și străbăteà Iisus prin toate cetățile și orașele, învățând în soboarele lor, și propoveduind Evanghelia Împărăției, și vindecând toată boala și toată neputința întru norod.

36Iar văzând el noroadele, i s’au făcut milă de dânșii, că erau necăjiți și rătăciți, ca oile ce n’au păstor.

37Atunci au zis ucenicilor săi: iată secerișul este mult iar lucrătorii puțini.

38Deci, rugați pre domnul secerișului, ca să scoață lucrători la secerișul său.