Matei 17

1Și după șase zile, au luat Iisus pre Petru și pre Iacov și pre Ioan fratele lui și i-au suit pre dânșii într’un munte înalt deosebi.

2Și s’au schimbat la față înaintea lor, și a strălucit fața lui ca soarele, iar hainele lui s’au făcut albe ca lumina.

3Și iată, s’au arătat lor Moisì și Ilie, împreună cu dânsul vorbind.

4Și răspunzând Petru a zis către Iisus: Doamne, bine este nouă a fi aici; de voiești, să facem aici trei colibi: ție una și lui Moisì una și una lui Ilie.

5Și încă grăind el, iată, nor luminos i-a umbrit pre ei, și iată glas din nor, zicând: acesta este Fiul meu cel iubit, întru care bine am voit, pre acesta să ascultați.

6Și auzind ucenicii, au căzut pre fețele sale și s’au spăimântat foarte.

7Și apropiindu-se Iisus, s’au atins de dânșii și au zis: sculați-vă și nu vă temeți.

8Și ridicându’și ochii lor, pre nimeni n’au văzut, fără numai pre Iisus singur.

9Și pogorându-se ei din munte, le-au poruncit lor Iisus, zicând: nimănui să nu spuneți vederea aceasta, până când Fiul Omului se va sculà din morți.

10Și l-au întrebat pre el ucenicii lui, zicând: dar ce zic Cărturarii, că Ilie trebue să vie mai ’nainte?

11Iar Iisus răspunzând, au zis lor: Ilie adecă va venì mai înainte și va așezà toate.

12Iar grăiesc vouă, că Ilie a și venit, și nu l-au cunoscut pre dânsul, ci au făcut lui câte au voit; așà și Fiul Omului va să pătimească dela dânșii.

13Atunci au înțeles ucenicii că pentru Ioan Botezătorul le-au zis lor.

14Și venind ei la norod, s’a apropiat către dânsul un om, îngenunchind înaintea lui și zicând:

15Doamne, miluește pre fiul meu, că este lunatec și rău pătimește; că de multe ori cade în foc și de multe ori în apă.

16Și l-am adus pre dânsul la ucenicii tăi, și n’au putut să’l vindece pre el.

17Iar Iisus răspunzând, au zis: o neam necredincios și îndărătnic! Până când voiu fi cu voi? Până când voiu suferì pre voi? Aduceți’l pre el aici la mine.

18Și l-au certat pre el Iisus, și a ieșit dracul dintr’însul, și s’a tămăduit copilul din ceasul acela.

19Atunci apropiindu-se ucenicii către Iisus deosebi, au zis: pentruce noi n’am putut să’l scoatem pre el?

20Iar Iisus au zis lor: pentru necredința voastră, că amin grăiesc vouă; de veți avea credință cât grăunțul de muștar, veți zice muntelui acestuia mută-te de aici acolo, și se va mutà, și nimic nu va fi vouă cu neputință.

21Că acest neam nu iese, fărà numai cu rugăciune și cu post.

22Și întorcându-se ei în Galileea, le-au zis lor Iisus: va să se deà Fiul Omului în mâinile oamenilor,

23Și’l vor omorî pre el, și a treia zi va învià. Și s’au întristat ei foarte.

24Și venind ei în Capernaum, s’au apropiat cei ce luau dajdie de Petru, și au zis: Învățătorul vostru nu dă dajdie? Zis-a: adevărat.

25Și când a intrat în casă, au apucat Iisus mai înainte de el, zicând: ce ți se pare, Simone? Împărații pământului dela cine iau dăjdii sau bir? Dela fiii lor, sau dela cei streini?

26Grăit-a Petru lui: dela cei streini. Zis-au Iisus lui: iată dar că fiii sunt scutiți.

27Dar ca să nu’i smintim pre dânșii, mergând la mare, aruncă undița, și peștele care vei prinde întâiu, ia’l și deschizând gura lui, vei aflà un statir; acela luându’l, dă’l lor pentru mine și pentru tine.