Piatra moabită (Stela lui Meșa)

Această piatră neagră, rotunjită în partea de sus, a fost înălțată de Meșa, regele Moabului, în secolul al IX-lea î.Hr. Stătea la Dibon, la răsărit de Marea Moartă, unde în 1868 i-a fost arătată lui F. A. Klein, un misionar german. În timp ce consulii europeni se tocmeau pentru ea, localnicii au încins piatra în foc și au turnat apă peste ea, iar ea s-a spart în bucăți. O amprentă pe hârtie a scrisului, luată chiar înainte, a ajutat mai târziu la îmbinarea celor mai multe bucăți. Piatra se află astăzi la Luvru, în Paris.

Textul, în limba moabită și într-un alfabet foarte apropiat de ebraica veche, îl laudă pe Chemoș, zeul Moabului. Meșa spune că Omri, regele lui Israel, a asuprit Moabul multe zile, și după el fiul lui, dar că Meșa a biruit; el își înșiră și lucrările de construcție. Biblia povestește aceeași răscoală din partea lui Israel (4 Împărați 3:4–27). „Fiul” este înțeles în două feluri: după o părere este Ahab, fiul lui Omri; după alta, un nepot, cum ar fi Ioram, fiindcă „fiu” poate însemna și urmaș. Unii cercetători citesc un rând deteriorat de spre sfârșit ca „casa lui David”; alții socotesc că s-a păstrat prea puțin din el ca să fie siguri.