Numerii 21

1Și a auzit Hananeul împăratul Aradului cel ce lăcuià către pustie, că a venit Israil pre calea Atarin, și s’a războit asupra lui Israil, și a robit din ei robime.

2Și a făcut Israil făgăduință Domnului, și a zis: de’mi vei da pre poporul acesta supt mâna mea, voiu aduce pre el dar și cetățile lui.

3Și au ascultat Domnul glasul lui Israil, și au dat pre Hananeu supt mâna lui, și l-a adus dar pre el și cetățile lui, și a chemat numele locului aceluia: dar adus.

4Și purcezând din muntele Or, pre calea cea despre marea Roșie, a încunjurat pământul lui Edom, și s’a împuținat cu sufletul poporul pre cale.

5Și cârteà poporul asupra lui Dumnezeu și asupra lui Moisì, zicând: căci ne-ai scos pre noi din Eghipet, ca să ne omori în pustie? Că nu este nici pâine nici apă, și sufletul nostru s’a urît cu această pâine deșartă.

6Și au trimis Domnul în popor șerpi omorîtori, și mușcà pre popor, și a murit popor mult din fiii lui Israil.

7Și mergând poporul la Moisì a zis: am păcătuit că am grăit rău asupra Domnului și asupra ta, roagă-te dar către Domnul, ca să ia dela noi șarpele; și s’a rugat Moisì către Domnul pentru popor.

8Și au zis Domnul către Moisì: fă ție șarpe de aramă, și-l pune un semn, și va fi de va mușcà șarpele pre om, tot cel mușcat văzându-l pre el, va trăì.

9Și a făcut Moisì șarpe de aramă, și l-a pus pre el un semn, și când mușcà șarpele pre om, se uità la șarpele cel de aramă și trăià.

10Și s’au ridicat fiii lui Israil și au tăbărît în Ovot.

11Și ridicându-se din Ovot, au tăbărît în Ahalghe, dincolo în pustia care este despre fața lui Moav, spre răsăritul soarelui.

12Și de acolo s’au sculat și au tăbărît în valea Zared.

13Și de acolo ridicându-se, au tăbărît dincolo de Arnon în pustia ceea ce este afară din hotarele Amoreilor, că Arnon este în hotarele lui Moav, între Moav și între Amoreu.

14Pentru aceea se zice în cartea, războiul Domnului: pre Zoov l-au secat, și repejunele lui Arnon.

15Iar repejunele le-au făcut lăcaș lui Ir, și se alătură cu hotarele lui Moav.

16Și de acolo la fântână. Aceasta este fântâna, pentru care au zis Domnul către Moisì: adună poporul, și le voiu da lor apă să beà.

17Atunci Israil a cântat cântarea aceasta: lăudați fântâna, cântați-i, răspunzând unii altora.

18Fântână o au săpat pre ea căpeteniile, cioplitu-o-au pre ea împărații neamurilor întru împărăția lor stăpânind ei.

19Și dela fântână la Mantanain, și dela Mantanain la Naaliil, și de la Naaliil la Vamot.

20Și dela Vamot la Napin care este în câmpul lui Moav, dela vârful celui cioplit, care caută spre fața pustiei.

21Și a trimis Moisì soli la Sion împăratul Amoreilor cu cuvinte de pace, zicând:

22Vom trece prin pământul tău, pre cale vom merge, nu ne vom abate nici în țarină, nici în vie, nici vom beà apă din fântâna ta, pre calea împărătească vom merge, până ce vom trece hotarele tale.

23Dar Sion n’a lăsat pre Israil să treacă prin hotarele lui; și a adunat Sion pre tot poporul său; și au ieșit în pustie să steà împrotiva lui Israil, și au venit în Iassa, și a stat împrotiva lui Israil.

24Și l-a bătut pre el Israil cu ucidere de sabie, și a stăpânit pământul lui, dela Arnon până la Iavoc, până la feciorii lui Amman, că hotarul fiilor lui Amman este Iazir.

25Și a luat Israil toate cetățile acestea, și a lăcuit Israil în toate cetățile Amoreilor, în Esevon, și în toate cele de prin prejurul lor.

26Că Esevon este cetatea lui Sion împăratul Amoreilor, și acesta a bătut pre împăratul Moav mai înainte, și a luat tot pământul lui dela Aroir până la Arnon.

27Pentru aceea zic cei ce grăesc în pilde: veniți în Esevon, ca să se zidească și să se tocmească cetatea Sion.

28Că foc a ieșit din Esevon, și pară din cetatea lui Sion, și a mâncat până la Moav, și a mistuit stâlpii lui Arnon.

29Vai ție Moav, pierit-a poporul Hamos, datu-s’au fiii lor spre scăpare, și fetele lor robite lui Sion împăratul Amoreilor.

30Sămânța lor piere, Esevon până la Devon, și femeile lor încă arseră cu foc în Moav.

31Și a lăcuit Israil în toate cetățile Amoreilor.

32Și a trimis Moisì ca să iscodească pre Iazir, și o a luat pre ea și satele ei, și a scos pre Amoreul care erà acolo.

33Și întorcându-se s’a suit pre calea cea către Vasan, și a ieșit Og împăratul Vasanului înaintea lor, și tot poporul lui la războiu în Edrain.

34Și au zis Domnul către Moisì: să nu te temi de el, că în mâinile tale l-am dat pre el și tot poporul lui și tot pământul lui, și vei face lui, cum ai făcut lui Sion împăratul Amoreilor, care lăcuià în Esevon.

35Și l-a bătut pre el și pre feciorii lui și pre tot poporul lui, până n’a lăsat dintr’însul rob viu, și a moștenit pământul lor.