Leviatanul și Behemotul

Iov 40–41 descrie două făpturi puternice: Behemotul, care mănâncă iarbă ca boul și stă culcat printre trestiile râului, și Leviatanul, care nu poate fi prins cu undița. În Psalmul 103 Leviatanul se joacă în mare, iar Psalmul 73 și Isaia 27 vorbesc despre un șarpe de mare cu mai multe capete. Numele Behemot este o formă de plural a cuvântului ebraic pentru „fiară” — ca și cum s-ar spune „fiara fiarelor”.

Cum trebuie înțelese este o chestiune dezbătută. După o părere, poetul descrie animale reale: Behemotul este hipopotamul, iar Leviatanul crocodilul, amândouă bine cunoscute în Egipt; alții s-au gândit la elefant sau la balenă. După o altă părere, acestea sunt făpturi poetice, comune cu întreaga lume antică: textele din Ugarit (secolele XIV–XIII î.Hr.) vorbesc despre Lotan, „șarpele încolăcit” cu șapte capete, în cuvinte foarte apropiate de Isaia 27:1. Unii cititori văd în ele reptile dispărute, cum ar fi dinozaurii. Tradiția evreiască de mai târziu spunea că Leviatanul și Behemotul vor fi serviți la un ospăț la sfârșitul zilelor, iar Thomas Hobbes și-a intitulat cartea despre stat „Leviathan” (1651).