Ieremia 14

1Cuvântul Domnului, care s’a făcut către Ieremia pentru neplouare.

2Plâns-a Iudeea și porțile ei s’au deșertat și s’au întunecat pre pământ, și strigarea Ierusalimului s’a suit.

3Și cei mai mari din ea trimis-au pre cei mai tineri dintre dânșii la apă, venit-au la fântâni, și n’au aflat apă, și s’au întors cu vasele goale.

4Și lucrurile pământului au încetat, pentrucă nu erà ploaie, plugarii s’au mâhnit, acoperit-au capetele lor.

5Și cerbii cei cu pui în țarină i-au părăsit, pentrucă nu erà iarbă.

6Colunii de prin codrii au stătut și au tras vânt, slăbit-au ochii lor pentrucă nu erà verdeață.

7Păcatele noastre ne-au stătut nouă împrotivă, Doamne, dă-ne nouă pentru numele tău, că multe sunt păcatele noastre înaintea ta, căci am păcătuit ție.

8Nădejdea lui Israil, Doamne, și mântuitor în vremea răutăților.

9Pentruce te-ai făcut ca un nemernic pre pământ? Și ca un pământean care se abate la popas? Au doar vei fì ca un om ce doarme? Și ca un bărbat ce nu poate mântuì? Și tu întru noi ești Doamne, și numele tău s’a chemat preste noi, să nu ne uiți pre noi.

10Așà zice Domnul norodului acestuia: iubit-a să alerge cu picioarele sale, și n’a încetat; iar Dumnezeu n’au binevoit întru ei, acum își va aduce aminte de nedreptatea lor.

11Și au zis Domnul către mine: nu te rugà pentru norodul acesta spre bine.

12Că de vor postì, nu voiu auzì rugăciunile lor, și de vor aduce arderi de tot și jertfe, nu voiu binevoì întru ei, că, cu sabie și cu foamete și cu moarte îi voiu pierde pre ei.

13Și am zis: cel ce ești Doamne, iată prorocii lor vor prorocì, și zic: nu veți vedeà sabie, nici foamete nu va fì întru voi, că adevăr și pace voiu dà pre pământ și în locul acesta.

14Și au zis Domnul către mine: minciuni prorocesc întru numele meu prorocii, nu i-am trimis pre ei și nu le-am poruncit lor, și n’am grăit către ei, că vedenii minciunoase și vrăji și descântături, și voile inimilor sale prorocesc ei vouă.

15Pentru aceea, așà zice Domnul de prorocii cei ce prorocesc întru numele meu minciuni: și eu nu i-am trimis pre ei, cei ce zic: sabie și foamete nu va fì pre pământul acesta. Cu boală de moarte vor murì, și cu foamete se vor topì prorocii.

16Și norodul căruia îi prorocesc ei, va fì lepădat în ulițele Ierusalimului de fața sabiei și a foametei, și nu va fì cine să’i îngroape pre ei și femeile lor și fiii lor și fiicele lor, și voiu vărsà preste ei răutățile lor.

17Și vei zice către ei cuvântul acesta: vărsați din ochii voștri lacrămi ziua și noaptea, și să nu înceteze, că, cu zdrobire mare s’a zdrobit fața poporului meu, și cu rană dureroasă foarte.

18De voiu ieșì la câmp, iată răniți de sabie; de voiu intrà în cetate, iată durere de foamete, pentrucă și preot și proroc au mers pre pământ pe care nu l-au știut.

19Au doar lepădând, ai lepădat pre Iuda? Și de Sion s’a depărtat sufletul tău? Pentruce ne-ai bătut pre noi, și nu este nouă vindecare? Așteptat-am pace, și nu erà nimic bun, vreme de vindecare, și iată turburare.

20Cunoscut-am Doamne păcatele noastre, nedreptățile părinților noștri, că am păcătuit înaintea ta.

21Pentru numele tău, încetează să nu pierzi scaunul slavei tale; adu’ți aminte, ca să nu strici legătura ta cea cu noi.

22Au este în idolii neamurilor cel ce dă ploaie? Sau cerul va dà sațiul său? Au nu tu însuți ești? Și întru tine Doamne nădăjduim, că tu ai făcut toate acestea.