Ieremia 2

1Și s’a făcut cuvântul Domnului către mine zicând: mergi și strigă în urechile Ierusalimului grăind: acestea zice Domnul:

2Adusu-mi-am aminte de mila tinerețelor tale și de dragostea săvârșirei tale, pentrucă urmai tu sfântului lui Israil, zice Domnul.

3Sfânt este Israil Domnului, pârga rodurilor lui, toți cei ce’l mănâncă pre el vor greșì, rele vor venì asupra lor, zice Domnul.

4Auziți cuvântul Domnului casa lui Iacov, și toată seminția casei lui Israil.

5Acestea zice Domnul: ce greșală au aflat părinții voștri întru mine, că s’au depărtat dela mine și au umblat după deșertăciuni, și s’au făcut netrebnici?

6Și n’au zis: unde este Domnul cel ce ne-au scos pre noi din pământul Eghipetului, cel ce ne-au povățuit în pustie prin pământ uscat și neumblat și prin pământ fără de apă și fără de roadă, prin pământ, întru care n’a umblat cândvà bărbat, nici a lăcuit om acolo?

7Și v’am dus pre voi în Carmil ca să mâncați roadele lui și bunătățile lui, și ați intrat și ați pângărit pământul meu, și moștenirea mea o ați pus întru urâciune.

8Preoții n’au zis: unde este Domnul? Și cei ce se țineau de lege nu m’au știut; și păstorii au făcut fărădelege împrotiva mea, și prorocii au prorocit în Vaal și au umblat după cele netrebnice.

9Pentru aceasta încă mă voiu judecà cu voi, zice Domnul; și cu fiii fiilor voștri mă voiu judecà.

10Treceți în ostroavele Hetimului și vedeți, și în Chidar trimiteți, și socotiți foarte, și vedeți, de s’au făcut unele ca acestea.

11De și-au schimbat păgânii dumnezeii săi, și aceia nu sunt dumnezei, iar poporul meu, a schimbat mărirea sa întru aceia dela cari nu se vor folosì.

12Spăimântatu-s’a cerul de aceasta și s’a înfricoșat mult foarte, zice Domnul.

13Că două și rele a făcut poporul meu: m’a părăsit pre mine izvorul apei vieței, și și-a săpat luiș fântâni surpate, care nu vor puteà țineà apă.

14Au rob este Israil? Au în casă născut? Pentruce s’a făcut de pradă?

15Asupra lui au răcnit leii, și au dat glasul lor, cei ce au rânduit pământul lui spre pustiire și cetățile lui le-au săpat, ca să nu să lăcuiască într’însele.

16Și fiii Memfiei și ai Tafnei te-au cunoscut pre tine, și te-au batjocorit.

17Au n’au făcut acestea ție pentrucă tu m’ai părăsit pre mine? Zice Domnul Dumnezeul tău.

18Și acum ce este ție și căii Eghipetului, ca să bei apa Ghionului? Și ce este ție și căii Asirienilor, ca să bei apa rîurilor?

19Certà-te-va vicleniea ta și răutatea ta te va mustrà, și cunoaște și vezi, că amar ție a mă părăsì tu pre mine, zice Domnul Dumnezeul tău; și n’am binevoit întru tine, zice Domnul Dumnezeul tău.

20Că din veac ai zdrobit jugul tău și ai rupt legăturile tale, și ai zis: nu voiu slujì ție, ci voiu merge pe tot dealul înalt și supt tot copaciul umbros, acolo mă voiu răsfățà întru curviea mea.

21Și eu te-am sădit viță roditoare toată adevărată, cum te-ai întors întru amărăciune, viță streină?

22De te vei spălà cu salitru, și’ți vei înmulțì iarba, spurcată ești cu nedreptățile tale înaintea mea, zice Domnul.

23Cum vei grăì: nu m’am spurcat și pre urma lui Vaal n’am mers? Vezi căile tale întru mulțime de bărbați, și cunoaște ce ai făcut, către seară glasul ei s’a văitat.

24Căile sale le-au lățit spre apa pustiei, întru pofta sufletului său se purtà de vânt, datu-s’a, cine o va întoarce pre ea? Toți cei ce caută pre ea nu vor ostenì, întru smerenia ei o vor aflà pre ea.

25Întoarce piciorul tău dela calea colțuroasă și gâtlejul tău dela sete, iar ea a zis: îmbărbătà-mă-voiu, că am iubit streini și după ei am umblat.

26Cum se rușinează furul, când se prinde, așà se vor rușinà fiii lui Israil, ei și împărații lor și boierii lor și preoții lor și prorocii lor.

27Lemnului a zis: că tatăl meu ești tu, și pietrei: tu m’ai născut pre mine; și au întors către mine spatele, și nu fețele lor; și în vremea răutăților lor vor zice: scoală-te și ne mântuește pre noi.

28Și unde sunt dumnezeii tăi? Pre cari ți-ai făcut ție? Au sculà-se-vor și te vor mântuì în vremea răutăței tale? Că după numărul cetăților tale erau dumnezeii tăi o Iudo, și după numărul despărțirii căilor Ierusalimului jertfiau lui Vaal.

29Pentruce grăiți către mine? Toți voi ați lucrat păgânește și toți voi ați făcut fărădelege asupra mea, zice Domnul.

30Îndeșert am bătut pre fiii voștri, învățătura n’ați primit, sabie a mâncat pre prorocii voștri, ca leul cel pierzător, și nu v’ați înfricoșat.

31Auziți cuvântul Domnului, acestea zice Domnul: au doar pustietate m’am făcut lui Israil? Au pământ țelinit? Pentrucă a zis poporul meu: nu ne vei stăpânì, și mai mult nu vom venì către tine?

32Au uità-va mireasa podoaba sa și fecioara legătura pieptului ei? Iar poporul meu m’a uitat în zile nenumărate.

33Ce bine vei mai isprăvì încă întru căile tale, ca să cerci iubire? Nu așà, ci și tu ai viclenit, ca să spurci căile tale.

34Și în mâinile tale s’au aflat sângiuri de suflete nevinovate, nu în scorburi i-am aflat pre ei, ci în tot stejarul.

35Și ai zis: nevinovat sunt, ci să se întoarcă mâniea lui dela mine.

36Iată eu mă judec cu tine, pentrucă zici tu: n’am păcătuit, că ai defăimat foarte a îndoì căile tale, și dela Eghipet te vei rușinà, precum te-ai rușinat dela Asur.

37Că și de aici vei ieșì, și mâinile tale preste capul tău, că au depărtat Domnul nădejdea ta, și nu vei sporì într’însa.