Ieremia 51

1Acestea zice Domnul: iată eu ridic asupra Vavilonului și asupra celor ce lăcuesc Haldeia, vânt și arsură stricătoare.

2Și voiu trimite asupra Vavilonului batjocoritor, și’l vor necinstì pre el și va stricà pământul lui, vai asupra Vavilonului de prin prejur în ziua chinuirii lui!

3Asupra lui să întinză cel ce încordează arcul său, și asupra lui să pue armele sale, și să nu vă fie milă de tinerii lui, și stingeți toată puterea lui.

4Și vor cădeà răniți în pământul Haldeilor, și împunși dinafara lui.

5Pentrucă n’a văduvit Israil, și Iuda dela Dumnezeu atotțiitorul, că pământul lor s’a umplut de strâmbătate de sfinții lui Israil.

6Fugiți din mijlocul Vavilonului, și să’și mântuiască fiecare sufletul său, și să nu vă lepădați întru strâmbătatea lui, că vremea izbândirei lui este dela Domnul, răsplătire răsplătește lui.

7Pahar de aur este Vavilonul în mâna Domnului, care îmbată tot pământul, din vinul lui au băut neamuri, pentru aceea s’au clătit.

8Și fără de veste a căzut Vavilonul, și s’a zdrobit, plângeți’l pre el, luați rășină la stricăciunea lui, că doar se va vindecà.

9Vindecat-am Vavilonul, și nu s’a vindecat, părăsit-am pre el, și să mergem fiecare în pământul său, că s’a apropiat la cer judecata lui, ridicatu-s’a până la stele.

10Scos-au Domnul judecata lui, veniți și să vestim în Sion lucrurile Domnului Dumnezeului nostru.

11Gătiți săgețile, umpleți tolbele, ridicat-au Domnul duhul împăratului Midenilor, că asupra Vavilonului este urgia lui, ca să’l piarză de tot pre el, că izbânda Domnului este, izbânda poporului lui este.

12Preste zidurile Vavilonului ridicați semn, tocmiți tolbele, ridicați păzi, gătiți arme, că s’a apucat, și va face Domnul cele ce au grăit asupra celor ce lăcuesc Vavilonul.

13Cel ce lăcuește preste ape multe și pre mulțimea vistieriilor sale, venit-a sfârșitul tău cu adevărat la ficatul tău.

14Că s’au jurat Domnul pe brațul său, că te va umpleà de oameni ca de lăcuste și vor răspunde asupra ta cei ce se pogoară.

15Domnul cel ce au făcut pământul cu puterea sa, cel ce gătește lumea cu înțelepciunea sa, cu priceperea sa au întins cerul.

16Spre glas au pus sunetul apei în cer și au ridicat nori dela marginea pământului, fulgerile spre ploaie le-au făcut și au scos lumină din vistieriile sale.

17Nebunit-a omul de minte, rușinatu-s’a tot argintarul de cele cioplite ale lui, că minciuni a topit și nu este duh întru ele.

18Îndeșert sunt faptele defăimate, în vremea cercetărei lor vor pierì.

19Nu este ca aceasta partea lui Iacov, că cel ce au zidit toate, acela este moștenirea lui, Domnul este numele lui.

20Risipești tu mie vase de răsboiu și eu voiu risipì întru tine neamuri și voiu ridicà dintru tine împărați.

21Și voiu risipì întru tine calul și călărețul lui și voiu risipì întru tine care și călăreții lor.

22Și voiu risipì întru tine tânăr și fecioară și voiu risipì întru tine bărbat și femeie.

23Și voiu risipì întru tine păstorul și turma lui, și voiu risipì întru tine plugarul și arătura lui, și voiu risipì întru tine domnii și povățuitorii tăi.

24Și voiu răsplătì Vavilonului și tuturor celor ce lăcuesc Haldeia toate răutățile lor, care au făcut asupra Sionului, înaintea ochilor voștri, zice Domnul.

25Iată eu către tine muntele cel stricat, care strică tot pământul, și voiu întinde mâna mea asupra ta, și te voiu prăvălì dela pietre și te voiu dà pre tine ca un munte pârlit.

26Și nu vor luà dela tine piatră la unghiu și piatră la temelie, că spre stingere vei fì în veac, zice Domnul.

27Ridicați semn deasupra pământului, trâmbițați întru neamuri cu trâmbiță, sfințiți preste el neamuri, vestiți preste el, împărați ridicați dela mine, și Ahanazeilor, puneți preste el tocmire de săgetături, suiți asupra lui călărime, ca mulțimea lăcustelor.

28Suiți asupra lui neam, pre împăratul Midilor și atot pământul și pre toți povățuitorii lui și pre toți domnii lui.

29Cutremuratu-s’a pământul și l-a durut, că s’a ridicat asupra Vavilonului gândul Domnului, ca să pue pământul Vavilonului spre pustiire și spre nelăcuire.

30Sfârșitu-s’a răsboinicul Vavilonului, cel ce dă răsboiu, ședeà-vor acolo întru încunjurare, sfărâmatu-s’a tăriea lor, făcutu-o-a ca niște femei, ars-a lăcașurile lui, frânt-a zăvoarele lui.

31Cel ce gonește spre întâmpinarea celui ce gonește va gonì și cel ce vestește spre întâmpinarea celui ce vestește, ca să vestească împăratului Vavilonului, că s’a luat cetatea lui.

32La cea de pre urmă a trecătorilor lui s’a luat, și adunările lui le-a ars cu foc, și bărbații lui cei răsboinici ies.

33Că acestea zice Domnul: casa împăratului Vavilonului ca spicele cele coapte se va treerà, încă puțin și va venì secerea ei.

34Mâncatu-m’a pre mine, împărțitu-m’a Navuhodonosor împăratul Vavilonului, apucatu-m’a întunerec supțire, înghițitu-m’a ca un balaur, umplutu-ș’a pântecele său, din desfătarea mea m’a scos.

35Trudele mele și chinurile mele asupra Vavilonului, grăì-va ceea ce lăcuește Sionul și sângele meu asupra celor ce lăcuesc Haldeia, grăì-va Ierusalimul.

36Pentru aceea aceasta zice Domnul: iată eu voiu judecà pre împrotivnicul tău și voiu izbândì izbânda ta, și voiu pustiì marea lui și voiu uscà izvorul lui.

37Și va fì Vavilonul spre pustiire și nu se va lăcuì.

38Că împreună ca leii s’au sculat și ca puii leilor.

39Întru înfierbântarea lor dà-voiu adăpare lor și’i voiu îmbătà pre ei ca să amețească și să doarmă somn veșnic, și nu se vor sculà, zice Domnul.

40Și pogoară pre ei, ca mieii la junghiere și ca berbecii cu iezii.

41Cum s’a prins și s’a vânat fala atot pământul? Cum s’a făcut Vavilonul spre pustiire întru neamuri?

42Suitu-s’a asupra Vavilonului marea cu sunetul valurilor ei și s’a acoperit.

43Făcutu-s’au cetățile lui ca pământul cel fără de apă și neumblat, nu va lăcuì întru el nici un fiu de om, nici va rămâneà întru el fiul omului.

44Și voiu izbândì asupra Vavilonului și voiu scoate din gura lui cele ce a înghițit, și nu se vor mai adunà la el neamurile și în Vavilon vor cădeà răniții atot pământul.

45Cei scăpați din pământ mergeți și nu stați, cei de departe pomeniți pre Domnul, și Ierusalimul să se suie asupra inimii voastre.

46Rușinatu-ne-am, că am auzit ocara noastră, acoperit-a necinstea obrazului nostru, că au venit cei de alt neam la sfintele noastre, la casa Domnului.

47Pentru aceea iată vin zile, zice Domnul și voiu izbândì asupra celor cioplite ale lui și în tot pământul lui cădeà-vor răniți.

48Că de se va înălțà Vavilonul ca cerul, și de se va întărì înălțimea vârtutei lui, dela mine vor venì cei ce’l vor pierde pre el zice Domnul.

49Glasul strigării în Vavilon și zdrobire mare în pământul Haldeilor,

50Că au pierdut Domnul Vavilonul și au pierdut dela el glas mare, care răsunà ca apele cele multe, dat-a spre perire glasul lui.

51Că a venit asupra Vavilonului chinuire, prinsu-s’au războinicii lui, înfricoșatu-s’a arcul lor, că Dumnezeu este cel ce răsplătește lor.

52Și va îmbătà pre povățuitorii lui și pre înțelepții lui, și pre domnii lui, zice împăratul, Domn Atotțiitor numele lui.

53Acestea zice Domnul: zidul împăratului Vavilonului s’a lățit, săpându-se de tot se va săpà și porțile lui cele înalte se vor arde, ostenesc popoarele îndeșert și neamuri dela început se vor stricà.

54Cuvântul, care au poruncit Domnul lui Ieremia prorocul, ca să’l spue lui Saraia feciorul lui Niriu fiul lui Maaseu, când mergeà dela Sedechia împăratul lui Iuda în Vavilon, în anul al patrulea al împărăției lui și Saraia erà boierul darurilor.

55Și a scris Ieremia toate relele care vor venì preste Vavilon, întru o carte toate cuvintele acestea, care sunt scrise asupra Vavilonului.

56Și a zis Ieremia către Saraia: când vei venì în Vavilon și vei vedeà și vei citì toate cuvintele acestea,

57Vei zice: Doamne! Doamne! Tu ai grăit asupra locului acestuia, ca să’l pierzi pre el și ca să nu fie întru el lăcuitori dela om până la dobitoc, că pustiire în veac va fì.

58Și va fì când vei tăceà a cetì cartea aceasta, vei legà de ea o piatră și o vei aruncà în mijlocul Eufratului și vei zice:

59Așà se va surpà Vavilonul și nu se va sculà de către fața relelor, care eu le aduc asupra lui.