Bible Explorer

Biblia › Ieremia › 5

BOR 1914 · Capitolul 5 / 52

Ieremia 5

1Alergați prin prejur în căile Ierusalimului, și vedeți și cunoașteți și cercați în ulițile lui, de veți afla bărbat, care să facă judecată, și să cerce credința, și blând voiu fì lor, zice Domnul.

2Viu este Domnul, zic: pentru aceea nu întru minciuni se jură.

3Doamne ochii tăi spre credință bătutu-i-ai pre ei, și nu i-au durut, istovitu-i-ai pre ei, și n’au vrut să primească învățătura, întăritu-și-au fețele lor mai mult decât piatra, și n’au vrut să se întoarcă.

4Și eu am zis: poate că săraci sunt, pentrucă n’au putut, nici au cunoscut calea Domnului și judecata lui Dumnezeu.

5Merge-voiu către cei mai aleși și voiu grăì lor, pentrucă ei au cunoscut calea Domnului și judecata lui Dumnezeu, și iată cu toți dimpreună stricat-au jugul, rupt-au legăturile.

6Pentru aceea i-a lovit pre ei leul din dumbravă, și lupul, până la case i-a pierdut pre ei, și pardosul pândeà spre cetățile lor, toți cei ce ies dela ei vor fì sfâșiați, pentrucă au înmulțit necurățiile lor, întăritu-s’au urechile lor.

7Pentru care dintr’acestea voiu fì ție milostiv? Fiii tăi m’au părăsit pre mine, și se jurau întru cei ce nu sunt dumnezei, și i-am săturat pre ei, și prea curveau, și în casele curvelor se abăteau.

8Cai nebuni spre partea femeiască s’au făcut, fiecare spre femeia aproapelui său rânchezà.

9Au pentru acestea nu voiu cercetà? Zise Domnul; au întru limbă ca aceasta nu va izbândì sufletul meu?

10Suiți-vă pre întăriturile ei, și surpați de tot, și contenire să nu faceți, lăsați proptelele ei, că ale Domnului sunt.

11Că defăimând, au defăimat spre mine zice Domnul, casa lui Israil și casa lui Iuda.

12Mințit-au Domnului lor, și au zis: n’au să fie acestea, nu vor venì preste noi rele, sabie și foamete nu vom vedeà.

13Prorocii noștri erau în vânt, și cuvântul Domnului nu erà în ei, așà va fì cu ei.

14Drept aceea acestea zice Domnul Atotțiitorul: pentru care lucru ați grăit cuvântul acesta? Iată eu am dat cuvintele mele foc în gura ta, și pre norodul acesta lemne, și’i va mistuì pre ei.

15Iată eu aduc un neam de departe preste voi, casa lui Israil, zice Domnul; un neam a căruia limbă nu o vei înțelege.

16Tolba lui ca un mormînt deschis. Toți puternici.

17Și vor mâncà secerătura voastră și pâinele voastre, și vor mâncà de tot pre fiii voștri și pre fetele voastre, și vor mâncà de tot oile voastre și vițeii voștri, și vor mânca viile voastre, și smochinii voștri și măslinii voștri, și vor treerà cu sabie cetățile cele tari ale voastre spre care voi ați nădăjduit în ele.

18Și va fì în zilele acelea, zice Domnul Dumnezeul tău: nu voiu face pre voi spre sfârșire.

19Și va fì, când veți zice: pentruce ne-au făcut Domnul Dumnezeul nostru toate acestea? Le vei răspunde: pentrucă m’ați părăsit pre mine, și ați slujit la dumnezei streini în pământul vostru, așà veți sluji la streini în pământul, care nu va fì al vostru.

20Vestiți acestea la casa lui Iacov, și să se auză în casa lui Iuda.

21Ascultați dar acestea norod nebun și fără de inimă, ochi au ei și nu văd, urechi și n’aud.

22Au de mine nu vă veți teme, zice Domnul? Au de fața mea nu vă veți sfiì? De cel ce au pus nisipul hotar mărei, poruncă veșnică, și nu va trece preste ea, și se va turburà, și nu va puteà, și vor sunà valurile ei, și nu va trece preste el.

23Și la norodul acesta s’a făcut inimă neascultătoare și nebăgătoare în seamă, și s’a abătut și s’a dus.

24Și n’au zis întru inima lor: să ne temem dar de Domnul Dumnezeul nostru, cel ce ne dă nouă ploaie timpurie și târzie după plinirea vremei hotărâte pentru seceriș, și au păzit nouă acestea.

25Fărădelegile voastre au adus acestea, și păcatele voastre au depărtat bunătățile de către voi.

26Că s’au aflat în poporul meu necredincioși, cari lațuri au întins, ca să strice oameni și prindeau.

27Ca lațul întins plin de pasări, așà casele lor pline de vicleșug, pentru aceea s’au mărit și s’au îmbogățit.

28S’au îngrășat și au călcat judecata, n’au făcut judecata săracului, și judecata văduvei au nesocotit-o.

29Au nu voiu căutà spre acestea, zice Domnul? Au asupra unui neam ca acesta nu va izbândì sufletul meu?

30Spâimântare și înfricoșare s’a făcut pre pâmânt.

31Prorocii prorocesc minciuni, și preoții au bătut în palmele lor, și poporul meu a iubit așà, și ce veți face la cele după acestea?

Biblia 1914 (Ediția Sfântului Sinod) (BOR 1914, 1914) · limba și ortografia ediției din 1914 · Domeniu public · archive.org