Ieremia 3

1De va slobozì bărbatul pre femeia sa, și se va duce dela el, și se va mărità după alt bărbat, au întorcându-se, va mai venì la el? Și nu pângărindu-se va fì pângărită femeia aceea? Și tu ai curvit cu păstori mulți, dar întoarce-te către mine, zice Domnul.

2Ridică ochii tăi spre înălțime, și vezi unde nu te-ai pângărit, în căi ai șezut la ei, ca o cioară în pustie, și ai spurcat pământul cu curviile tale și cu răutățile tale.

3Și ai avut păstori mulți spre piedică ție, față de curvă s’a făcut fața ta, fără de rușine ai fost către toți.

4Nu ca pre un casnic m’ai chemat, tată, și povățuitor tinereței tale?

5Au rămâneà-va în veac? Au păzì-se-va spre izbândire? Așà ai grăit, dar ai făcut relele acestea cât ai putut.

6Și au zis Domnul către mine în zilele lui Iosie împăratul: văzut-ai cele ce a făcut mie casa lui Israil? S’a dus întru tot muntele înalt, și supt tot lemnul frunzos, și a curvit acolo.

7Și am zis după ce a făcut ea toate aceste nelegiuiri: întoarce-te la mine, dar nu s’a întors și a văzut netocmeala ei Iuda sora sa cea necredincioasă.

8Și am văzut, că deșì am lepădat casa lui Israil cea răsvrătită și o am depărtat pre ea din pricina tuturor nelegiuirilor sale, și i-am dat carte de despărțire la mâinile ei, sora sa Iuda cea necredincioasă nu s’a temut, și a mers, să se pângărească și ea.

9Și s’a nimicnicit întru curvia ei, nelegiuind cu lemn și piatră.

10Și în toate acestea casa cea răsvrătită a Iudei nu s’a întors din toată inima sa la mine, ci la minciuni.

11Și au zis Domnul către mine: îndreptat-a sufletul său Israil față de răsvrătirea casei lui Iuda.

12Mergi și citește cuvintele acestea către miazănoapte, și vei zice: întoarce-te către mine lăcașul lui Israil, zice Domnul; și nu voiu căutà cu asprime spre voi, că milostiv sunt eu zice Domnul; și în veci nu voiu țineà mânie asupra voastră.

13Însă cunoaște strâmbătatea ta, că asupra Domnului Dumnezeului tău ai făcut păgânătate, și ți-ai îndreptat pașii tăi spre streini, supt tot lemnul frunzos, și n’ai auzit glasul meu, zice Domnul.

14Întoarceți-vă fii depărtați, zice Domnul; că eu voiu stăpânì pre voi și voiu luà pre voi, pre unul din o cetate și pre doi din o rudenie, și voiu aduce pre voi în Sion.

15Și voiu dà vouă păstori după inima mea, și vă vor păstorì pre voi povățuindu-vă cu știință.

16Și va fì de vă veți înmulțì și veți crește pre pământ, zice Domnul; în zilele acelea nu vor mai vorbì despre chivotul legei Domnului, nu se va mai suì la inimă, nu se va numì, nici se va socotì, și nu se va face altul.

17În zilele acelea și în vremea aceea numì-vor Ierusalimul scaunul Domnului, și se vor adunà toate neamurile la dânsul, și mai mult nu vor merge după poftele cele rele ale inimei lor.

18În zilele acelea venì-va casa lui Israil la casa lui Iuda, și împreună vor venì din pământul de miazănoapte și din toate țările la pământul, care l-am dat moștenire părinților lor.

19Și eu am zis: fie Doamne, încă rânduì-te-voiu spre fii, și voiu dà ție pământ ales, moștenirea lui Dumnezeu Atotțiitorul neamurilor și am zis: Părinte mă chemați pre mine și dela mine să nu vă întoarceți.

20Însă precum nu este credincioasă femeia iubitului său, așà nu m’a băgat pre mine în seamă casa lui Israil, zice Domnul.

21Glas mare s’a auzit de plângere și de rugăciune al fiilor lui Israil, căci au făcut strâmbătate întru căile lor, uitat-au pre Dumnezeul său cel sfânt.

22Întoarceți-vă fii înapoi și voiu vindecà zdrobiturile voastre; iată noi robi vom fì ție, că tu ești Domnul Dumnezeul nostru, cu adevărat o minciună erau munții și puterea măgurilor; însă prin Domnul Dumnezeul nostru mântuirea lui Israil.

23Și rușinea a mâncat ostenelele părinților noștri din tinerețele lor, oile lor și vițeii lor, și pre fiii lor și pre fetele lor.

24Dormit-am întru rușinea noastră, și ne-a acoperit pre noi necinstea noastră, pentrucă înaintea Dumnezeului nostru am păcătuit noi și părinții noștri din tinerețele noastre până în ziua aceasta, și n’am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru.