Ieremia 23

1O păstori! Cei ce pierdeți și risipiți oile pășunei mele.

2Pentru aceea așà zice Domnul asupra celor ce pasc poporul meu: voi ați risipit oile mele și le-ați scos afară, și nu le-ați cercetat pre ele, iată eu voiu izbândì asupra voastră după meșteșugirile voastre cele rele.

3Și eu voiu primì pre cei rămași ai poporului meu de preste tot pământul unde i-am scos pre ei, și îi voiu așezà pre ei la pășunea lor, și vor crește și se vor înmulțì.

4Și voiu dà lor păstori, cari îi vor paște pre ei, și mai mult nu se vor teme, nici se vor înfricoșà, zice Domnul.

5Iată vin zile, zice Domnul; și voiu ridicà lui David odraslă dreaptă și va împărățì împărat, și va înțelege, și va face judecată și dreptate pre pământ,

6În zilele lui se va mântuì Iuda, și Israil va lăcuì cu nădejde, și acesta este numele lui, cu care îl va chemà pre el: Domnul, dreptatea noastră.

7Pentru aceea iată vin zile, zice Domnul, și nu vor mai zice: viu este Domnul, cel ce au scos casa lui Israil din pământul Eghipetului;

8Ci viu este Domnul cel ce au scos, și au adunat toată sămânța lui Israil dela pământul despre miazănoapte, și din toate țările de unde i-au scos pre ei și i-au așezat în pământul lor.

9Pentru proroci zdrobitu-s’a inima mea întru mine, clătitu-s’au toate oasele mele, făcutu-m’am ca un bărbat zdrobit, și ca un om amețit de vin, de fața Domnului și de fața bunei cuviinței slavei lui.

10Că de către fața acestora a plâns pământul, uscatu-s’au pășunile pustiei și s’a făcut dumbrava lor rea, și tăria lor așà.

11Că preotul și prorocul s’au pângărit, și în casa mea am văzut răutățile lor.

12Pentru aceea facă-se lor calea lor spre lunecare întru negură și se vor împiedecà, și vor cădeà întru ea, pentrucă voiu aduce preste ei rele în anul cercetărei lor.

13Și întru prorocii Samariei am văzut fărădelegi, prorocit-au prin Vaal și au făcut pre poporul meu Israil să rătăcească.

14Și întru prorocii Ierusalimului am văzut lucruri groaznice, preacurvind și mergând întru minciuni și sprijinind mâini multe, ca să nu se întoarcă fiecare dela calea sa cea rea, făcutu-s’au mie toți ca Sodoma și cei ce lăcuesc într’însa ca Gomora.

15Pentru aceea așà zice Domnul: iată eu hrănesc pre ei cu durere, și voiu adăpà pre ei cu apă amară, că dela prorocii Ierusalimului a ieșit spurcăciune în tot pământul.

16Așà zice Domnul atotțiitorul: n’ascultați cuvintele prorocilor, că îndeșert își fac lor vedenii, din inima lor grăiesc și nu din gura Domnului.

17Zic celor ce leapădă cuvântul Domnului, pace va fì vouă și tuturor celor ce umblă întru poftele lor, și la tot cel ce umblă întru înșelăciunea inimei sale, nu vor venì asupra ta rele.

18Că cine a stătut înaintea Domnului, și a văzut cuvântul lui? Cine a pus în urechi și a auzit?

19Iată cutremur dela Domnul, și iuțime iese spre cutremur, învârtindu-se preste cei necredincioși va venì.

20Și mai mult nu se va întoarce mâniea Domnului, până când o va face pre ea, și până când o va întărì pre ea, dela sfatul inimei lui; la sfârșitul zilelor înțelege-vor pre ea.

21N’am trimis proroci, și ei alergau, nici am grăit către ei, și ei proroceau.

22Și de au șezut la sfatul meu, și de au auzit cuvintele mele și pre poporul meu ar fì întors dela tocmelele lor cele rele.

23Dumnezeu de aproape sunt eu, zice Domnul; și nu Dumnezeu departe.

24Au ascunde-se-va cinevà întru cele ascunse, și eu nu’l voiu vedeà pre el? Au nu umplu eu cerul și pământul? Zice Domnul.

25Auzit-am cele ce grăesc prorocii, cei ce prorocesc întru numele meu minciuni, zicând: vis am visat.

26Până când va fì în inima prorocilor celor ce prorocesc minciuni? Prorocind ei voile inimilor sale.

27Celor ce socotesc întru visele sale, pe care le povesteà fiecare aproapelui său, ca să uite legea mea în ce chip au uitat părinții lor numele meu întru Vaal?

28Prorocul care a visat, povestească visul său, și cel către care este cuvântul meu, povestească cuvântul meu întru adevăr. Ce sunt paiele la grâu, așà sunt cuvintele mele, zice Domnul.

29Iată, au nu sunt cuvintele mele ca focul, zice Domnul, și ca ciocanul care taie piatra?

30Pentru aceea zice Domnul Dumnezeu, iată eu către prorocii cei ce fură cuvintele mele, fiecare dela aproapele său.

31Iată eu către prorocii cei ce scot vorbe de prorocii și dormitează în uimirea lor.

32Pentru aceea iată eu către prorocii cei ce prorocesc vise mincinoase, și povestindu-le pre ele, înșală pre poporul meu cu minciunile lor și cu înșelăciunile lor; dar eu nu i-am trimis pre ei, și nu le-am poruncit lor și nu vor fì de nici un folos poporului acestuia.

33Și dacă te vor întrebà poporul acesta, au preot, au proroc, zicând: ce este sarcina dela Domnul? Vei spune lor: voi sunteți sarcina, vă voiu risipì pre voi, zice Domnul.

34Prorocul și preoții și poporul, cari vor zice: sarcina dela Domnul, îmi voiu izbândì pre omul acela, și pe casa lui.

35Așà veți grăì fiecare către aproapele său, și fiecare către fratele său, ce au răspuns Domnul, și ce au zis Domnul?

36Și să nu mai numiți sarcină dela Domnul, că cuvântul omului fì-va sarcină dela el, voi ați întors cuvintele Dumnezeului celui viu, Domnul Puterilor, Dumnezeul nostru.

37Așà veți grăì către Proroc: ce au răspuns ție Domnul și ce au zis Domnul?

38Și de vei mai zice sarcina Domnului, atunci așà zice Domnul, Dumnezeul nostru: pentrucă zici cuvântul acesta: sarcina Domnului, deși am trimis către voi zicând: nu veți zice: sarcina Domnului,

39Pentru aceea iată eu vă iau, și vă risipesc pre voi și cetatea pe care o am dat vouă și părinților voștri.

40Și voiu dà preste voi ocară veșnică și necinste veșnică, care nu se va uità.