Ieremia 20

1Și a auzit Pashor fiul lui Emir preotul, cel ce erà pus povățuitor casei Domnului, pre Ieremia prorocind cuvintele acestea.

2Și l-a lovit pre el, și l-a băgat pre el în locul cel de chin, care erà lângă poarta casei cei de sus rânduite în casa Domnului.

3Iar a doua zi a scos Pashor pre Ieremia din închisoare, și a zis Ieremia către el: nu Pashor a chemat Domnul numele tău, ci nemernic.

4Pentrucă acestea zice Domnul: iată eu te dau pre tine la nemernicie împreună cu toți prietenii tăi, și vor cădeà de sabia vrăjmașilor săi, și ochii tăi vor vedeà, și pre tine și pre tot Iuda voi dà în mâinile împăratului Vavilonului, și’i va face pre ei nemernici, și cu săbii îi va tăià pre ei.

5Și voiu dà toată puterea cetății aceșteia și toate ostenelele ei și toate visteriile împăratului Iudei, în mâinile vrăjmașilor lui, și’l vor duce pre el în Vavilon.

6Și tu Pashor și toți cei ce lăcuesc în casa ta, veți merge în robie, și în Vavilon vei murì, și acolo te vei îngropà tu și toți prietenii tăi, cărora ai prorocit minciuni.

7Amăgitu-m’ai Doamne, și m’am amăgit, biruit-ai și te-ai întărit, făcutu-m’am spre râs, toată ziua am fost batjocorit.

8Pentrucă cu cuvântul meu cel amar voiu râde, defăimare și becișnicie voiu chemà, că s’a făcut cuvântul Domnului spre ocară mie, și spre batjocură în toată ziua mea.

9Și am zis: nu voi numì numele Domnului, și mai mult nu voiu grăì întru numele lui, și s’a făcut ca focul ce arde pârjol în oasele mele, și m’am părăsit de pretudindenea și nu poci suferì.

10Că am auzit hula multora, cari s’au adunat de prin prejur, ridicați-vă și să mergem asupra lui, toți bărbații prietenii lui, luați aminte ce este în gândul lui, poate se va înșelà, și’l vom biruì, și ne vom luà izbânzi asupra lui.

11Dar Domnul este cu mine ca un răsboinic puternic: pentru aceea m’au urmărit dar n’au putut înțelege, rușinatu-s’au foarte, că n’au înțeles ocara lor, care în veac nu se va șterge.

12Doamne, cel ce ispitești cele drepte și cunoști rărunchii și inimile, să văz izbânda ta asupra lor, căci ție ți-am încredințat apărarea mea.

13Cântați Domnului, lăudați’l pre el, că au scos sufletul săracului din mâna celor mai răi.

14Blestemată fie ziua întru care m’am născut, ziua întru care m’a născut maica mea, să nu fie binecuvântată.

15Blestemat să fie omul cel ce a vestit tatălui meu, zicând: că s’a născut ție fecior, bucură-te.

16Fie omul acela, ca cetățile, care le-au prăpădit Domnul cu mânie, și nu i-a părut rău, auză strigare dimineața, și glăsuire întru amiazăzi.

17Căci nu m’a ucis în mitrasul maicii mele, și să se fì făcut mie maica mea groapă, și mitrasul ei zămislire veșnică.

18Pentru ce am ieșit din mitras, ca să văz ostenele și dureri? Și să se sfârșească întru rușine zilele mele.