Ieremia 13

1Acestea zice Domnul: mergi și’ți agonisește ție cingătoare de in, și te încinge preste mijlocul tău, și în apă să nu’l speli.

2Și mi-am agonisit cingătoare după cuvântul Domnului, și o am pus preste mijlocul meu.

3Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

4Ià cingătoarea cea de preste mijlocul tău, și te scoală, și mergi la Efrat, și o ascunde pre ea acolo în crăpătura unei pietre.

5Și am mers, și o am ascuns pre ea la Efrat, precum mi-au poruncit mie Domnul.

6Și a fost după zile multe, au zis Domnul către mine: scoală-te și mergi la Efrat, și ià de acolo cingătoarea, care am poruncit ție, ca să o ascunzi acolo.

7Și am mers la apa Efratului, și am săpat, și am luat cingătoarea din locul unde o am îngropat pre ea, și iată erà stricată, cât nu erà bună de nimic.

8Și a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

9Acestea zice Domnul: așà voiu stricà semeția lui Iuda și semeția Ierusalimului, pe această semeție mare, pe poporul cel rău.

10Pre cei ce nu vor să asculte de cuvintele mele, și au mers după dumnezei străini, ca să slujească lor și să se închine lor, și vor fì ca cingătoarea aceasta, care la nimic nu este de folos.

11Că precum se lipește cingătoarea împrejurul mijlocului omului, așà am lipit către mine casa lui Israil și toată casa lui Iuda, ca să fie mie popor numit spre laudă și spre mărire, și n’a ascultat de mine.

12Și vei zice către poporul acesta: tot foalele se va umpleà de vin, și va fì, de vor zice către tine: au cunoscând, nu vom cunoaște, că tot foalele se va umpleà de vin?

13Și vei zice către ei: acestea zice Domnul: iată eu voiu umpleà de îmbătare pre toți cei ce lăcuesc pre pământul acesta, și pre împărații lor fii lui David, cei ce șed pre scaunul lui, și pre preoți și pre proroci și pre Iuda, și pre toți cei ce lăcuesc în Ierusalim.

14Și îi voiu risipì pre ei; pre bărbat și pre fratele lui, și pre părinții lor, și pre fii lor de odată, și nu voiu dorì, zice Domnul; și nu’i voiu cruțà, și nu’mi va fi milă de strigarea lor.

15Auziți și băgați în urechi, și nu vă ridicați, că Domnul au grăit.

16Dați Domnului Dumnezeului vostru mărire mai înainte de a întunecà și mai înainte de ce se vor împiedicà picioarele voastre de munți întunecoși, și veți așteptà lumină, și acolo umbra morții, și se vor pune întru întunerec.

17Iar de nu veți auzì, plânge-va întru ascuns sufletul vostru de fața semeției, și vor slobozì ochii voștri lacrămi, pentrucă se surpă turma Domnului.

18Ziceți împăratului și boierilor: smeriți-vă și ședeți, că a căzut de pre capul vostru cununa mărirei voastre.

19Cetățile cele de către austru s’au închis, și nu este cine să le deschiză, înstrăinatu-s’a Iuda, săvârșit-a înstrăinare de plin.

20Ridică ochii tăi Ierusalime, și vezi pre cei ce vin dela miazănoapte, unde este turma cea dată ție? Oile mărirei tale.

21Ce vei zice, când te vor cercetà pre tine? Și tu i-ai învățat pre ei asupra ta învățături întru început? Dureri te vor apucà, ca pre femeia care naște.

22Și de vei zice întru inima ta: pentru ce mi-au venit mie acestea? Pentru mulțimea nedreptăților tale, descoperitu-s’au cele dinapoi ale tale, ca să se vază călcâele tale.

23Când va schimbà Arapul pielea sa și Pardosul împiestriturile sale, și voi veți puteà face bine, fiind învățați rău.

24Și’i voiu împrăștia pre ei ca uscăturile, care se duc de vânt spre pustie.

25Aceasta este soarta ta și partea neascultărei tale de mine, zice Domnul: cum m’ai uitat pre mine și ai nădăjduit spre minciuni.

26Și eu voiu descoperi cele dinapoi ale tale asupra feței tale.

27Și se va vedeà necinstea ta, preacurviile tale și rânchezarea ta, și înstreinarca curviei tale. Pre dealuri și în țarini am văzut urâciunile tale, vai ție Ierusalime, că nu te-ai curățit după mine, până când încă?