Ieremia 7

1Cuvântul care s’a făcut dela Domnul către Ieremia zicând: Stăi la poarta casei Domnului și propoveduește cuvântul acesta și zì: Ascultați cuvântul Domnului toată Iudeea.

2Acestea zice Domnul puterilor, Dumnezeul lui Israil: de veți îndreptà căile voastre și tocmelele voastre, și eu vă voiu face pre voi să lăcuiți în locui acesta.

3Nu vă nădăjduiți voi spre cuvinte minciunoase, că mai mult nimic nu vor folosì vouă când ziceți: Biserica Domnului, Biserica Domnului este.

4Că dacă îndreptând veți îndreptà căile voastre și tocmelele voastre, și făcând veți face judecată între om și între aproapele lui,

5Și pre nemernic și pre văduvă și pre sirimani de nu’i veți asuprì și sânge nevinovat de nu veți vărsà în locul acesta, și după dumnezei streini de nu veți merge spre rău vouă,

6Voiu face pre voi să lăcuiți în locul acesta, în pământul care l-am dat părinților voștri din veac și până în veac;

7Iar de veți nădăjduì voi întru cuvinte minciunoase, de unde nu vă veți folosì,

8Și ucideți și preacurviți și furați, și jurați strâmb, și tămâeți lui Vaal, și mergeți după dumnezei streini, pre cari nu’i știți, ca să vă fie vouă rău.

9Și ați venit, și ați stătut înaintea mea în casa în care se chiamă numele meu întru ea și ați zis: feritu-ne-am, ca să nu facem toate urâciunile acestea.

10Au peșteră tâlharilor este casa mea, unde se numește numele meu întru ea acolo înaintea voastră? Și iată eu am văzut, zice Domnul,

11Că mergeți la locul meu cel dela Silom, unde am sălășluit numele meu întru el acolo înainte, și vedeți cele ce am făcut lui de către fața răutăței poporului meu Israil.

12Și acum pentruce ați făcut toate aceste lucruri, și am grăit către voi, și nu m’ați ascultat pre mine, și v’am chemat pre voi și n’ați răspuns.

13Deci, face-voiu și eu casei aceștia, unde se chiamă numele meu preste ea, spre care voi nădăjduiți întru ea, și locului care l-am dat vouă și părinților voștri, în ce chip am făcut Silomului.

14Și voiu lepădà pre voi dela fața mea, precum am lepădat pre frații voștri toată sămânța lui Efraim.

15Și tu nu te rugà pentru norodul acesta, și nu te rugà ca să fie miluiți ei, și nu te rugà nici mijlocì către mine pentru ei, că nu te voiu ascultà.

16Au nu vezi ce fac ei în cetățile lui Iuda și în căile Ierusalimului?

17Fiii lor adună lemne și părinții lor ard foc, și femeile lor fărâmă aluat, ca să facă turte oștei cerului, și au vărsat turnări la dumnezei streini, pentru ca să mă mânie,

18Au doar pre mine mă scârbesc ei? Zice Domnul, nu pre sine pentru ca să se rușineze obrazele lor?

19Pentru care acestea zice Domnul: iată iuțimea și mâniea mea se varsă preste locul acesta, și preste oameni și preste dobitoace, și preste tot lemnul țarinei lor, și preste roadele pământului, și va arde și nu se va stinge.

20Acestea zice Domnul: arderile cele de tot ale voastre adunați cu jertfele voastre și mâncați carne.

21Că n’am grăit către părinții voștri și n’am poruncit lor, în ziua în care i-am scos pre ei din pământul Eghipetului pentru arderi de tot și pentru jertfe.

22Fără numai cuvântul acesta l-am poruncit lor zicând: ascultați glasul meu și voiu fì vouă Dumnezeu, și voi veți fì mie popor, și umblați întru toate căile mele, pre care voiu poruncì vouă ca să umblați: ca să vă fie vouă bine.

23Și nu m’au ascultat pre mine nici au plecat urechia lor, ci au umblat întru cugetele inimei lor cei rele, și au dat îndărăt și n’au mers înainte, din ziua în care au ieșit părinții lor din pământul Eghipetului și până în ziua aceasta.

24Și am trimis la ei pre toți robii mei prorocii, dimineața și la amiază zi; și am trimis

25Și nu m’au ascultat pre mine și n’au plecat urechia lor, și și-au învârtoșat cerbicea lor mai mult decât părinții lor.

26Și vei grăì lor cuvântul acesta, și nu te vor ascultà pre tine, și îi vei chemà pre ei, și nu’ți vor răspunde.

27Și vei grăì către ei limba aceasta, care n’au auzit glasul Domnului Dumnezeului lor, nici au primit învățătura, sfârșitu-s’a credința din gura lor.

28Tunde părul tău și leapădă, plângi cu strigare, că au gonit Domnul și au lepădat pre neamul, care făceà acestea, pentrucă fiii lui Iuda au făcut rău înaintea mea, zice Domnul.

29Pus-au urâciunile lor în casa în care s’a chemat numele meu întru ea, ca să o spurce pre ea; și au zidit capiște lui Tofet, cel ce este în valea Benenom, ca să arză de tot pre fiii lor, și pre fetele lor cu foc, care n’am poruncit lor, și n’am gândit întru inima mea.

30Pentru aceea iată zile vin, zice Domnul; și mai mult nu vor chemà capiștea lui Tofet și valea Benenom, ci valea celor omorâți, și’i vor îngropà în Tofet nefiind loc.

31Și morții poporului acestuia vor fì mâncare pasărilor cerului și hiarelor pământului, și nu va fì cine să’i apere.

32Și voiu face să înceteze din cetățile lui Iuda și din răspântiile Ierusalimului glasul celor ce se veselesc și glasul celor ce se bucură, glasul mirelui și glasul miresei, că spre pustiire va fì tot pământul.