Ieremia 50

1Cuvântul Domnului, care au grăit asupra Vavilonului.

2Vestiți întru neamuri și auzite faceți, și să nu ascundeți, ziceți: luat-a Vavilonul, rușinatu-s’a Vil cel fără de frică, cel gingaș s’a dat lui Merodah.

3Că s’a suit asupra lui neam dela miazănoapte, acesta va pune pământul lui spre stingere și nu va fì cine să lăcuiască într’însul dela om până la dobitoc.

4În zilele acelea și în vremea aceea, venì-vor fiii lui Israil ei și fiii lui Iuda împreună, mergând și plângând vor merge, pre Domnul Dumnezeul lor căutând.

5Până la Sion întrebà-vor calea pentrucă aici vor arătà fața lor și vor venì, și vor scăpà la Domnul Dumnezeu, pentrucă legătura veșnică nu se va uità.

6Oi pierite s’au făcut poporul meu, păstorii lor i-au scos pre ei, în munți i-au făcut pre ei să rătăcească, din munte în munte au mers, uitat-au așternutul său.

7Toți cei ce i-au aflat pre ei i-au mâncat și vrăjmașii lor au zis: n’am păcătuit, în loc de a zice că au păcătuit Domnului, împărțirea dreptății celui ce au adunat pre părinții lor.

8Înstreinați-vă din mijlocul Vavilonului și dela pământul Haldeilor, și ieșiți și vă faceți ca berbecii înaintea oilor.

9Că iată eu ridic asupra Vavilonului adunări de neamuri din pământul cel despre miazănoapte, și se va rânduì răsboiu asupra lui, de acolo se vor luà, precum zvârlitura răsboinicului iscusit nu se va întoarce deșartă.

10Și va fì țara Haldeiască spre pradă, toți cei ce o pradă pre ea săturà-se-vor, că vă veseliți și vă prea făliți jefuind moștenirea mea.

11Pentrucă ați jucat ca boii în pajiște și împungeați ca taurii, rușinatu-s’a maica voastră foarte.

12Înfruntatu-s’a ceea ce v’a născut pre voi, maică întru bunătăți, cea de apoi pustie de neamuri.

13De urgia Domnului nu se va locuì și va fì spre stingere toată, și tot cel ce va trece prin Vavilon se va mâhnì și vor șuerà de toată rana lui.

14Rânduiți-vă asupra Vavilonului împrejur toți încordând arcul, săgetați asupra lui, nu cruțați săgetăturile voastre cele de mai nainte.

15Și’l biruiți de tot pre el, slăbit-au mâinile lui, căzut-au întăriturile lui și s’a săpat de tot zidul lui că izbândire dela Dumnezeu este, cel ce izbândește asupra lui, în ce chip el au făcut, faceți lui.

16Pierzând de tot sămânța din Vavilon, toți cei ce îi aflau pre ei îi pierdeà de tot, vrăjmașii lor au zis: nu îi vom părăsì pre ei, pentrucă au greșit Domnului țiind secerea în timpul secerăturii, de către fața sabiei Elinești, fiecare la poporul său se va întoarce și fiecare la pământul său va fugì.

17Oaie rătăcită este în Israil, leii l-au scos pre el, cel dintâi l-a mâncat pre el împăratul Asur și acesta apoi oasele lui împăratul Vavilonului.

18Pentru aceea acestea zice Domnul: iată eu izbândesc asupra împăratului Vavilonului și asupra pământului lui în ce chip am izbândit asupra împăratului Asur.

19Și voiu așezà pre Israil la pășunea lui și se va paște în Carmil și în muntele lui Efraim și în Galaad, și se va săturà sufletul lui.

20În zilele acelea și în vremea aceea, zice Domnul: vor căutà strâmbătatea lui Israil și nu va fì, și păcatele lui Iuda, și nu se vor aflà; că milostiv voiu fì celor rămași pre pământ, zice Domnul.

21Cu amar te sue preste el și preste cei ce lăcuesc întru el, isbândește cu sabie și pierde, zice Domnul și fă după toate și câte poruncesc ție.

22Glas de răsboiu și zdrobire mare în pământul Haldeilor.

23Cum s’a frânt și s’a surpat ciocanul cel atot pământul? Cum s’a făcut spre stingere Vavilonul întru neamuri?

24Ridicà-se-vor asupra ta și nu vei cunoaște, în ce chip te vei și luà Vaviloane, te aflași și te luași, pentrucă Domnului ai stătut împrotivă.

25Deschis-au Domnul vistieria sa, și au scos armele urgiei sale, că lucrul Domnului Dumnezeu este în pământul Haldeilor.

26Că au venit vremile lui, deschide-ți jiinițele lui, cercați’l pre el ca o peșteră și’l pierdeți de tot, să nu’i fie lui rămășiță.

27Secați’i lui toate roadele și să se pogoare la junghiere, vai de ei! Că a venit ziua lor și vremea izbândirei lor.

28Glasul celor ce fug și a celor ce scapă din pământul Vavilonului, ca să vestească în Sion izbândirea dela Domnul Dumnezeul nostru.

29Porunciți asupra Vavilonului la mulți, la tot cel ce încordează arcul, tăbărîți asupra lui împrejur, ca să nu scape nimeni dela el, răsplătiți’i după faptele lui, după toate câte a făcut, faceți lui, pentrucă asupra Domnului Dumnezeu sfântul lui Israil s’a împrotivit.

30Pentru aceea cădeà-vor tinerii lui în ulițile lui, și toți bărbații cei răsboinici ai lui se vor lepădà, zis-au Domnul.

31Iată eu asupra ta semețule, zice Domnul, că ți-a venit ziua ta și vremea izbândirii tale.

32Și va slăbì semeția ta, și va cădeà, și nimeni nu va fì, care să o ridice pre ea, și voiu aprinde foc în dumbrava lui, și va mistuì toate cele de prin prejurul ei.

33Acestea zice Domnul puterilor: asupritu-s’au de tot fiii lui Israil și fiii lui Iuda, împreună toți cei ce i-au robit pre ei, și i-au silit pre ei, și n’au vrut să’i sloboază pre ei.

34Și cel ce’i mântuește pre ei tare este Domnul, atotțiitorul numele lui, judecată va judecà asupra împrotivnicilor săi, pentru ca să ridice pământul, și a întărîtat pre cei ce lăcuesc Vavilonul.

35Sabie asupra Haldeilor, asupra celor ce lăcuesc Vavilonul, asupra dregătorilor lui, și asupra înțelepților lui.

36Sabie preste răsboinicii lui, și vor slăbì.

37Sabie preste caii lor și preste carele lor și preste amestecătura cea din mijlocul lui, și vor fì ca femeile; sabie preste vistieriile lui, și se vor risipì.

38Preste apa lui, în care nădăjduià, și se vor rușinà, că pământul celor cioplite este, și în ostroave se prea făleà.

39Pentru aceea lăcuesc năluciri în ostroave, și vor lăcuì întru ele fetele sirinelor, nu se va mai lăcuì încă în veac.

40În ce chip au surpat Domnul Sodoma și Gomora și celelalte, care erau în hotarele lor, zis-au Domnul, nu va lăcuì acolo om, nici va nemernicì acolo fiul omului.

41Iată, popor vine dela miazănoapte, și neam mare, și împărați mulți se vor sculà dela marginea pământului.

42Care are arc și sabie, silnic este, și nu’i va fì milă, glasul lui ca marea va sunà, pre cai vor încălecà gătiți, ca focul spre răsboiu asupra ta fata Vavilonului.

43Auzit-a împăratul Vavilonului auzul lor, și au slăbit mâinile lui, necazul l-a biruit pre el cu dureri ca ale celei ce naște.

44Iată, ca un leu se va suì dela Iordan la Ghetan, că curând îi voiu gonì pre ei dela el, și pre tot tânărul asupra lui îl voiu pune; că cine este ca mine? Și cine va stà împrotiva mea? Și cine este păstorul acesta, care va stà înaintea feții mele?

45Pentru aceea auziți sfatul Domnului, care l-au sfătuit asupra Vavilonului, și gândurile lui, care le-au gândit asupra celor ce lăcuiesc Haldeia, de nu se vor stricà mieii oilor lor, de nu va pierì pășunea dela ei.

46Că de glasul luării Vavilonului se va cutremurà pământul, și strigare întru neamuri se va auzì.