BOR 1914 · Capitolul 12 / 52
Ieremia 12
1Drept ești tu Doamne, că voiu răspunde către tine. Însă judecăți voiu grăì către tine, ce este că, calea necredincioșilor sporește? Înmulțitu-s’au toți cei ce leapădă poruncile tale.
2Săditu-i-ai pre ei, și au prins rădăcină, odraslă au făcut, și au făcut roadă; aproape ești tu Doamne de gura lor, și departe de rărunchii lor.
3Și tu Doamne mă știi pre mine, ispitit-ai inima mea înaintea ta; adună’i pre dânșii, ca pre niște oi spre junghiere, și’i curățește pre ei spre ziua junghierii lor.
4Până când va plânge pământul, și toată iarba țarinei se va uscà de răutățile celor ce lăcuesc pre dânsul? Perit-au dobitoacele și pasările, că au zis: nu va vedeà Dumnezeu căile noastre.
5Picioarele tale aleargă, și te slăbesc pre tine, cum te vei țineà de cei pre cai? Și în pământul păcei tale nădăjduești, ce vei face în furia Iordanului?
6Că și frații tăi și casa tatălui tău, și aceștia s’au lepădat de tine, și aceștia au strigat, dinapoia ta s’au adunat, să nu te încrezi întru ei, când vor grăì către tine bune.
7Părăsit-am casa mea, lăsat-am moștenirea mea, dat-am sufletul meu cel iubit în mâinile vrăjmașilor ei.
8Făcutu-s’a mie moștenirea mea, ca un leu în dumbravă, dat-a asupra mea glasul său, pentru aceea o am urît pre ea, au peștera leoaicei îmi este moștenirea mea?
9Au peșteră este împrejurul ei? Mergeți, adunați toate hiarele țarinei, și să vie, și să o mănânce pre ea.
10Păstori mulți au stricat viea mea, spurcat-au partea mea, făcut-au partea mea cea dorită pustie neumblată.
11Pusu-o-au prea ea întru piericiunea pierzării; pentru mine cu stingere s’a stins tot pământul, că nu este om, care să pue în inimă.
12Preste toată ieșirea în pustie au venit nevoi, că sabia Domnului va mâncà dela marginea pământului până la marginea pământului, nu este pace la tot trupul.
13Semănat-ați grâu, și spini ați secerat, sorții lor nu vor folosì lor, rușinați-vă de fala voastră, de ocară înaintea Domnului.
14Că așà zice Domnul pentru toți vecinii cei răi, cari se ating de moștenirea mea, care o am împărțit poporului meu Israil: iată eu îi voiu smulge pre ei din pământul lor, și pre Iuda îl voiu scoate din mijlocul lor.
15Și va fì, după ce îi voiu scoate pre ei, mă voiu întoarce, și îi voiu miluì pre ei, și voiu face pre fiecare să lăcuiască în moșia sa, și pre fiecare în pământul său.
16Și va fì, dacă învățând vor învățà calea poporului meu, a jurà întru numele meu, viu este Domnul, în ce chip a învățat pre poporul meu a jurà pre Vaal, se vor zidì în mijlocul poporului meu.
17Iar de nu se vor întoarce, voiu ridicà neamul acela cu ridicare și cu pierzare, zice Domnul.
Biblia 1914 (Ediția Sfântului Sinod) (BOR 1914, 1914) · limba și ortografia ediției din 1914 · Domeniu public · archive.org