Ieremia 44

1Cuvântul, care s’a făcut către Ieremia, tuturor Evreilor celor ce lăcuesc în pământul Eghipetului și celor ce șed în Magdol și în Tafnas și în pământul Paturis, zicând:

2Așà zice Domnul puterilor, Dumnezeul lui Israil: voi ați văzut toate răutățile, care le-am adus preste Ierusalim și preste cetățile lui Iuda, și iată sunt pustii de lăcuitori.

3De către fața răutăților lor, care au făcut, ca să mă amărască, mergând a tămâià la dumnezei străini pre cari nu i-au cunoscut nici ei, nici părinții lor.

4Și am trimis la voi pre slugile mele prorocii de noapte mânecând și zicând: să nu faceți lucrul spurcăciunei aceștia, care o am urît.

5Și nu m’au ascultat pre mine și n’au plecat urechia lor, ca să se întoarcă dela răutățile lor, ca să nu jertfească la dumnezei streini.

6Și a picat mâniea mea și urgiea mea, și s’a ațâțat în porțile lui Iuda și dinafara Ierusalimului și s’a făcut spre pustiire și spre necălcare, ca în ziua aceasta.

7Și acum așà au zis Domnul atotțiitorul Dumnezeul lui Israil: pentruce faceți voi răutăți mari asupra sufletelor voastre? A tăià dintru voi om și femeie, prunc și sugar din mijlocul lui Iuda, ca să nu rămâe dintru voi nimenea.

8Să mă amărîți pre mine întru faptele mâinilor voastre a tămâià la dumnezei streini în pământul Eghipetului în care ați intrat, ca să lăcuiți acolo, pentru ca să vă tăieți și pentru ca să vă faceți spre blestem și spre ocară întru toate neamurile pământului.

9Au ați uitat voi relele părinților voștri și ale împăraților lui Iuda, și relele boierilor voștri și ale femeilor voastre, care au făcut în pământul lui Iuda și afară de Ierusalim?

10Și n’au încetat până în ziua aceasta, și nu se țineau de poruncile mele, care le-am dat înaintea părinților lor.

11Pentru aceea așà au zis Domnul: iată eu depărtez fața mea,

12Ca să pierz pre toți cei rămași în Eghipet, și vor cădeà de sabie și de foamete și se vor sfârșì dela mic până la mare și vor fì spre ocară, spre pierire și spre blestem.

13Și voiu cercetà asupra celor ce lăcuesc în pământul Eghipetului în ce chip am cercetat asupra Ierusalimului, cu sabie și cu foamete și cu moarte.

14Și nu va scăpà nimenea din cei rămași ai lui Iuda, cari nemernicesc în pământul Eghipetului, ca să se întoarcă la pământul lui Iuda întru care ei nădăjduesc cu sufletul lor, că nu se vor întoarce, fără numai cei scăpați.

15Și au răspuns lui Ieremia toți bărbații cei ce știeau că tămâiază femeile lor la dumnezei streini, toate femeile și tot poporul cel ce ședeà în pământul Eghipetului în Paturis, zicând:

16Pentru cuvântul care l-ai grăit către noi cu numele Domnului, nu te vom ascultà pre tine.

17Că făcând vom face tot cuvântul, care va ieșì din gura noastră, ca să tămâem împărătesii cerului și să turnăm ei turnări, în ce chip am făcut noi și părinții noștri și împărații noștri și boierii noștri în cetățile lui Iuda, și dinafara Ierusalimului, și ne-am săturat de pâine și ne-au fost bine, și rele n’am văzut.

18Și după ce am părăsit a tămâià împărătesii cerului, ne lipsim de pâine toți, și de sabie și de foamete ne sfârșim.

19Și pentrucă noi tămâem împărătesii cerului, și am turnat ei turnări, au fără de bărbații noștri am făcut ei turte, și am turnat turnări?

20Și a zis Ieremia către toți cei tari și către femei și către tot poporul, cel ce i-a răspuns lui cuvinte, zicând:

21Au nu de tămâia care ați tămâiat în cetățile lui Iuda, și dinafara Ierusalimului voi și părinții voștri, și împărații voștri și boierii voștri, și tot poporul pământului ș’au adus Domnul aminte, și s’au suit întru inima lui?

22Și n’au putut Domnul mai mult suferì de către fața răutății lucrurilor voastre și de către urîciunile voastre, care ați făcut și s’a făcut pământul vostru spre pustiire, spre necălcare și spre blestem, ca în ziua aceasta.

23De către fața celor ce tămâeți și acelor ce ați păcătuit Domnului, și n’ați auzit glasul Domnului, și întru poruncile lui și în legea lui și întru mărturiile lui n’ați umblat, v’au apucat pre voi răutățile acestea.

24Și a zis Ieremia către tot poporul și către femei: auziți cuvintele Domnului, tot Iuda din pământul Eghipetului.

25Așà au zis Domnul Dumnezeul lui Israil: voi femei cu gura voastră ați grăit, și cu mâinile voastre ați plinit zicând: făcând să facem mărturisirile noastre, care le-am mărturisit a tămâià împărătesii cerului, să’i turnăm ei turnări, stând ați stătut întru mărturiile voastre și făcând ați făcut.

26Pentru aceea auziți cuvântul Domnului tot Iuda, cei ce ședeți în pământul Eghipetului, iată am mărturisit numelui meu celui mare, au zis Domnul; de va fì mai mult numele meu în gura atot Iuda, zicând: viu este Domnul în tot pământul Eghipetului.

27Că iată eu am priveghiat preste ei, ca să le fac lor rău și să nu le fac bine, și se vor sfârșì tot Iuda, cei ce lăcuesc în pământul Eghipetului de sabie și de foamete, până ce se vor sfârșì.

28Și cei mântuiți de sabie, se vor întoarce în pământul lui Iuda împuținați cu numărul, și vor cunoaște cei rămași ai lui Iuda, carii s’au așezat în pământul Eghipetului, ca să lăcuiască acolo, al cui cuvânt va rămâneà, al meu or al lor?

29Și acesta este vouă semn zice Domnul, că voiu cercetà eu asupra voastră spre rele, ca să cunoașteți că cuvintele mele vor fi negreșit împlinite asupra voastră spre rău.

30Așà au zis Domnul: iată eu dau pre Uarfi împăratul Eghipetului în mâinile vrăjmașului lui și în mâinile celui ce caută sufletul lui, în ce chip am dat pre Sedechia împăratul lui Iuda în mâinile lui Navuhodonosor împăratul Vavilonului vrăjmașului său, și acelui ce căutà sufletul lui.