Ieremia 42

1Și au venit toți domnii puterii și Ioanan și Azaria fiul lui Maseu și tot poporul dela mic până la mare, la Ieremia prorocul.

2Și au zis lui: cază dar mila noastră înaintea feții tale, și te roagă către Domnul Dumnezeul tău pentru cei ce au rămas, că am rămas din mulți puțini, precum ochii tăi văd.

3Și să ne spue nouă Domnul Dumnezeul tău calea, pre care să mergem, și cuvântul care să’l facem.

4Și le-a zis lor Ieremia: auzit-am; iată, eu mă voiu rugà pentru voi către Domnul Dumnezeul vostru, după cuvintele voastre, și va fì cuvântul care’l va răspunde Domnul Dumnezeu, îl voiu spune vouă, nu voiu ascunde dela voi nimic.

5Și ei ziseră către Ieremia: fie Domnul întru noi spre mărturie dreaptă și credincioasă, de nu vom face așà după tot cuvântul, care’l va trimite Domnul către noi.

6Și ori bine, ori rău, glasul Domnului Dumnezeului nostru, la carele noi te trimitem, vom auzì ca să fie nouă mai bine, că vom auzì glasul Domnului Dumnezeului nostru.

7Și a fost după zece zile, s’a făcut cuvântul Domnului către Ieremia.

8Și a chemat pre Ioanan și pre povățuitorii puterii și pre tot poporul, dela mic până la mare.

9Și le-a zis lor, așà au zis Domnul Dumnezeu:

10De veți ședea în pământul acesta, vă voiu zidì pre voi, și nu vă voiu risipì, și vă voiu sădì pre voi, și nu vă voiu smulge, că am încetat dela relele, care am făcut vouă.

11Să nu vă temeți de fața împăratului Vavilonului, de care voi vă spăimântați, zice Domnul, că cu voi sunt eu ca să vă scoț pre voi, și să vă mântuesc din mâna lui.

12Și vă voiu dà vouă milă, și vă voiu miluì pre voi, și vă voiu întoarce pre voi la pământul vostru.

13Și de veți zice: nu vom ședeà în pământul acesta, ca să nu auzim glasul Domnului.

14Că la pământul Eghipetului vom intrà și nu vom vedeà răsboiu, și glas de trâmbiță nu vom auzì, și de pâini nu vom flămânzì, și acolo vom lăcuì.

15Pentru aceea auziți cuvântul Domnului, că așà au zis: de veți dà voi fața voastră spre Eghipet, și veți intrà să lăcuiți acolo,

16Sabia de a căreea față voi vă temeți, vă va aflà pre voi în pământul Eghipetului; și foametea de care voi grăiți, vă va apucà pre voi dinapoia voastră în Eghipet, și acolo veți murì.

17Și vor fi toți oamenii și toți cei străini de neam, cei ce au pus fața lor spre pământul Eghipetului, ca să lăcuiască acolo, sfârșì-se-vor de sabie și de foamete, și nu va fì lor nimenea, care să’i mântuiască de răutățile, care le aduc eu preste ei.

18Că așà au zis Domnul: în ce chip a picat mânia mea preste cei ce lăcuiau Ierusalimul, așà va picà mânia mea preste voi, de veți intrà voi în Eghipet, și veți fì spre loc neumblat, și supuși, și spre blestem și spre ocară, și mai mult nu veți vedeà locul acesta.

19Grăit-au Domnul de voi cei rămași ai lui Iuda, ca să nu intrați în Eghipet, și acum cunoscând veți cunoaște.

20Că ați făcut rău întru sufletele voastre, trimițându-mă pre mine, zicând: roagă-te pentru noi către Domnul, și după toate ori câte va grăì ție Domnul, vom face.

21Și n’ați auzit cuvântul Domnului, care l-au trimis la voi.

22Și acum de sabie și de foame vă veți sfârșì în locul, la care voi vă rugați să intrați, ca să lăcuiți acolo.