Ieremia 49

1Fiilor lui Amon așà au zis Domnul: au fii nu sunt în Israil? Au moștenitor nu este la ei? Pentruce a luat Melhol pre Galaad și poporul lor în cetățile lor lăcuește?

2Pentru aceea iată vin zile, zice Domnul; și voiu dà în auzul Ravatei turburate de răsboiu și vor fì spre necălcare și spre pieire și capiștele ei cu foc se vor arde, și va luà Israil biruința sa.

3Vaită-se Esevonul, că a pierit Gai, strigați fete din Ravat, încingeți-vă mijloacele, că Melhol va merge în străinătate, preoții lui și boierii lui împreună.

4Ce vă bucurați în câmpii lui Enachim fala Itamiei? Ceea ce nădăjduește întru vistierii, ceea ce zice: cine va intrà asupra mea?

5Iată eu aduc frică preste tine, zis-au Domnul, de către tot împrejurul tău, și vă veți risipì fiecare dela fața lui, și nu este cel ce să vă adune.

6Idumeii acestea zice Domnul: nu este încă înțelepciune în Teman, pierit-a sfatul dela cei pricepuți, dusu-s’a înțelepciunea lor.

7Amăgitu-s’a locul lor, afundați-vă spre ședere cei ce lăcuiți în Dedan, că grele a făcut; adus-a preste el în vremea, în care l-am cercetat pre el.

8Că legături au venit, aceștia nu vor lăsà ție rămășiță, ca furii noaptea vor pune mâinile lor.

9Că eu am tras pre Isav, descoperit-am cele ascunse ale lor, a se ascunde nu vor puteà, pierit-a prin mâna fratelui său, vecinului meu și nu este.

10Să lase pre sirmanul tău, ca să trăiască și eu voiu trăì și văduvile spre mine nădăjduesc, că acestea au zis Domnul.

11Cărora nu erà lege a beà paharul, au băut și tu nevinovată? Nu vei fì nevinovată, că viind vei beà.

12Că asupra mea m’am jurat, zice Domnul, că spre necălcare și spre ocară și spre blestem vei fì în mijlocul ei și toate cetățile ei vor fì pustii în veac.

13Am auzit dela Domnul și vestitori la neamuri au trimis, adunați-vă și mergeți la ea și s’a sculat la răsboiu.

14Mic te-am dat pre tine întru neamuri, defăimat întru oameni.

15Jucăria ta a dat în mâna ta, îndărătnicia inimei tale lăcuit-a în găurile pietrilor, luat-a vîrtutea măgurei cei înalte, că a înălțat ca vulturul cuibul său, de acolo te voiu surpà pre tine.

16Și va fì Idumeia spre necălcare, tot cel ce va merge la ea se va întristà și va fluerà de toată rana ei.

17În ce chip s’a surpat Sodoma și Gomora și vecinele lor, au zis Domnul atotțiitorul; nu va ședeà acolo om și nu va lăcuì acolo fiul omului.

18Iată ca un leu se va suì din mijlocul Iordanului la locul Ematului, că degrab voiu gonì pre ei dela dânsa și pre cei tineri puneți’i asupra ei, că cine este ca mine? Și cine va stà mie împrotivă? Și cine este păstorul acesta, care va stà înaintea feței mele?

19Pentru aceea auziți sfatul Domnului, care au sfătuit asupra Idumeii și gândul lui, care au gândit asupra celor ce lăcuesc în Teman, de nu se vor înălțà împreună cele mai mici ale oilor, de nu va cădeà preste ei surparea lor.

20Că de glasul strigărei lor s’a cutremurat pământul, și vuetul mărei nu s’a auzit.

21Iată ca vulturul va vedeà și va întinde aripile sale preste tăriile ei și va fì inima celor tari ai Idumeii în ziua aceea, ca inima femeii care se chinuește să nască.

22Cu Damascul s’a rușinat, Imatul și Arfatul, că au auzit auz rău și-au ieșit din fire, mânieatu-s’au și a se odihnì nu pot.

23Slăbit-a Damascul, întorsu-s’a spre fugă, cutremur l-a cuprins pre el.

24Cum n’a părăsit cetatea mea, satul a îndrăgit?

25Pentru aceea vor cădeà tinerii în ulițele tale și toți bărbații cei răsboinici ai tăi vor cădeà, zice Domnul.

26Și voiu arde foc în zidul Damascului și va mâncà răspântiile fiului lui Ader.

27La Kidar împărăteasa curței, pre care o a lovit Navuhodonosor împăratul Vavilonului, așà au zis Domnul: sculați-vă și vă suiți asupra Kidarului și umpleți pre fiii lui Chedem.

28Corturile lor și oile lor vor luà, hainele și toate vasele lor și cămilele lor le vor luà loruș și chemați preste ei pieire de prin prejur.

29Fugiți, foarte afundați spre ședere, cei ce ședeți în curte, că a sfătuit asupra voastră împăratul Vavilonului sfat și a gândit gând.

30Scoală-te și te ridică asupra neamului, care este bine așezat, cel ce șade spre odihnă, la care nu sunt uși, nu sunt zăvoare, nu sunt încuetori, singuri lăcuesc.

31Și vor fì cămilele lor spre pradă și mulțimea dobitoacelor lor spre pieire, și îi voiu vânturà pre ei cu tot vântul, tunși înaintea feții lor dintru tot hotarul lor, aduce-voiu sfărâmarea lor, zice Domnul.

32Și va fì curtea lăcaș pasărilor și necălcat până în veac, nu va lăcuì acolo om și nu va ședeà acolo fiul omului.