Facerea 41

1Și a fost după doi ani de zile Faraon a văzut vis: se păreà lui, că stă lângă rîu.

2Și iată păreà că din rîu se suiau șapte vaci frumoase la chip și alese la trupuri, și pășteau pre țărmuri.

3Și alte șapte vaci se suiau după acestea din rîu urîte la chip și slabe la trupuri, și pășteau lângă vacile cele de pre marginea rîului.

4Și vacile cele șapte urîte și slabe la trupuri, au mâncat de tot pre cele șapte vaci frumoase la chip și alese la trupuri, și s’a deșteptat Faraon.

5Și a visat a doua oară, și iată creșteau dintr’o rădăcină șapte spice alese și bune.

6Și alte șapte spice supțiri stricate și pălite de vânt răsăreau după dânsele.

7Și spicele cele șapte supțiri și pălite de vânt au înghițit pre cele șapte spice alese și pline, și s’a deșteptat Faraon, și erà vis.

8Și s’a făcut dimineață, și s’a turburat sufletul lui, și trimițând a chemat pre toți tâlcuitorii Eghipetului și pre toți înțelepții lui, și le-a spus lor Faraon visul său, și nu erà cine să-l tâlcuiască lui Faraon.

9Și a grăit cel mai mare preste paharnici către Faraon zicând: de păcatul meu îmi aduc aminte astăzi.

10Faraon s’a mâniat pre slugile sale, și ne-a pus pre noi supt pază în casa celui mai mare preste bucătari, pre mine și pre cel mai mare preste pâine.

11Și am văzut amândoi vis într’o noapte, eu și el, fiecare după visul său am văzut.

12Și erà acolo cu noi un tânăr evreu, slugă al celui mai mare preste bucătari, și i-am spus lui, iar el ni le-a tâlcuit nouă.

13Și a fost precum ne-a tâlcuit nouă, așà s’a și întâmplat; eu să fiu așezat în boeria mea, iar acela să fie spânzurat.

14Și trimițând Faraon a chemat pre Iosif, și-l scoaseră pre dânsul din temniță, și îl raseră pre dânsul, și-i schimbară îmbrăcămintea lui, și a venit la Faraon.

15Și a zis Faraon către Iosif: vis am văzut, și nu este cine să-l tâlcuiască; și eu am auzit zicându-se de tine, că tu dacă auzi visurile, le tâlcuești.

16Și răspunzând Iosif lui Faraon, a zis: fără de Dumnezeu nu se va răspunde mântuirea lui Faraon.

17Și a grăit Faraon lui Iosif zicând: în somnul meu mi se păreà că stau pe țărmurile rîului.

18Și păreà că din rîu se suiau șapte vaci frumoase la chip și alese la trupuri și pășteau pre țărmuri.

19Și iată și alte șapte vaci se suiau după ele din rîu, rele și urîte la chip și slabe la trupuri, decât care n’am văzut mai urîte în tot pământul Eghipetului.

20Și vacile cele șapte urîte și slabe la trupuri, au înghițit de tot pre cele șapte vaci dintâiu bune și alese.

21Și au intrat în pântecele lor, și nu s’au văzut că intrase în pântecele lor, și chipurile lor erau urîte ca și mai ’nainte, și deșteptându-mă, am adormit.

22Și am văzut iarăși în somnul meu, și iată păreà că șapte spice pline și bune creșteau dintr’o rădăcină.

23Și alte șapte spice supțiri, stricate și pălite de vânt creșteau țiindu-se de dânsele.

24Și au înghițit cele șapte spice supțiri și pălite de vânt, pre cele șapte spice bune și pline; deci am spus tâlcuitorilor, și n’a fost cine să-mi tâlcuiască.

25Și a zis Iosif lui Faraon: visul lui Faraon unul este, Dumnezeu a arătat lui Faraon cele ce va face.

26Cele șapte vaci bune, șapte ani sunt; și cele șapte spice bune, șapte ani sunt, visul lui Faraon unul este.

27Și cele șapte vaci care se suiau după ele, șapte ani sunt, cele șapte spice supțiri și pălite de vânt, șapte ani sunt, vor fi șapte ani de foamete.

28Iar cuvântul care am zis lui Faraon, că Dumnezeu a arătat lui Faraon cele ce va face:

29Iată în șapte ani va fi îndestulare multă în tot pământul Eghipetului.

30Și după aceștia vor venì șapte ani de foamete, și vor uità de îndestularea ce a fost în tot Eghipetul, și va topì foametea pământul.

31Și nu se va cunoaște îndestularea pre pământ de foametea ce va fi după aceasta, că va fi mare foarte.

32Iar visul lui Faraon a fost îndoit, pentrucă adevărat este cuvântul cel dela Dumnezeu; și va grăbì Dumnezeu a-l face pre el.

33Acum dar caută om înțelept și priceput, și-l pune mai mare preste pământul Eghipetului.

34Și să facă Faraon, și să rânduiască mai mari preste pământ, și să strângă toate rodurile pământului Eghipetului în cei șapte ani de îndestulare.

35Și să adune toate bucatele acestor șapte ani buni ce vin, și să adune grâu supt mâna lui Faraon, și să se păzească bucate în cetăți.

36Și vor fi bucatele cele păzite pre pământ în cei șapte ani ai foametei, care va fi în pământul Eghipetului, și nu se va stricà pământul de foamete.

37Și a plăcut cuvântul înaintea lui Faraon și înaintea tuturor slugilor lui.

38Și a zis Faraon tuturor slugilor sale: au doar vom aflà om ca acesta, carele are Duhul lui Dumnezeu întru sine?

39Și a zis Faraon lui Iosif: de vreme ce Dumnezeu a arătat ție toate acestea, nu este om mai înțelept și mai priceput decât tine.

40Tu vei fi mai mare preste casa mea, și de cuvântul tău va ascultà tot poporul meu, numai scaunul voiu aveà eu mai pre sus decât tine.

41Și a zis Faraon lui Iosif: iată te puiu pre tine astăzi preste tot pământul Eghipetului.

42Și luând Faraon inelul din mâna sa l-a pus în mâna lui Iosif, și l-a îmbrăcat pre el cu haină de vison, și a pus lanț de aur împrejurul grumazului lui.

43Și l-a suit pre dânsul în carul cel de al doilea dintr’ale sale, și a strigat înaintea lui vestitorul, și l-a pus preste tot pământul Eghipetului.

44Și a zis Faraon lui Iosif: eu Faraon, afară de tine nimenea nu va ridicà mâna sa preste tot pământul Eghipetului.

45Și a numit Faraon numele lui Iosif: Psontomfanih, și i-a dat pre Asineta fata lui Pelefrì Preotul Iliopolei, să-i fie femee.

46Și Iosif erà de treizeci de ani când a stătut înaintea lui Faraon împăratul Eghipetului, și a ieșit Iosif dela fața lui Faraon, și a umblat tot pământul Eghipetului.

47Și a făcut pământul bucate întru acei șapte ani de îndestulare.

48Și a adunat toate bucatele celor șapte ani, întru care erà îndestulare în pământul Eghipetului, și a pus bucatele în cetăți, bucatele câmpurilor celor din prejurul cetății le-a pus într’însa.

49Și a adunat Iosif grâu, ca nisipul mării, cât nu puteà să-l numere, că erà mult foarte.

50Și mai nainte de ce a venit acei șapte ani de foamete a avut Iosif doi feciori, pre care i-a născut lui Asineta fata lui Petefrì Preotul Iliopolei.

51Și a numit Iosif numele celui întâiu născut, Manasì, zicând: că m’a făcut Dumnezeu a uità toate durerile mele și toate ale tatălui meu.

52Și numele celui de al doilea l-a numit Efraim, zicând: că m’a înălțat Dumnezeu în pământul smereniei mele.

53Și au trecut cei șapte ani de îndestulare cari au fost în pământul Eghipetului.

54Și au început cei șapte ani de foamete a venì, după cum a zis Iosif. Și s’a făcut foamete în tot pământul, iar în tot cuprinsul Eghipetului erà pâine.

55Și a flămânzit tot pământul Eghipetului, și a strigat poporul către Faraon pentru pâine, și a zis Faraon tuturor Eghiptenilor: mergeți la Iosif, și ce va zice vouă faceți.

56Și foametea erà pre fața a tot pământul, și a deșchis Iosif toate jifnițile, și vindeà tuturor Eghiptenilor.

57Și toate țările au venit în Eghipet să cumpere dela Iosif, pentrucă se întărise foametea preste tot pământul.